Inimile tonganilor bat pentru traducerea Bibliei

de Elyse Patten

„Am încercat să fug de tr120418_3596xaducerea Bibliei, dar nu pot!” Umerii lați ai lui Tevita Lalahi se scutură în timp ce el râde. Cine îl cunoaște pe acest bărbat probabil nu crede mărturisirea acestuia, deoarece el este cât se poate de hotărât și focalizat pe împlinirea viziunii sale. Lalahi este Directorul Executiv Senior al nou-înființatei Organizații pentru Traducerea Bibliei (OTB) din Tonga.

Bărbatul de 35 de ani poartă o cămașă neagră cu guler, un sulu negru și un pandanus împletit legat la brâu și cu o voce joasă și liniștită povestește cum a ajuns să pună bazele lucrării de traducere a Bibliei pentru Regatul Tonga.

„Este foarte greu să scapi de această chemare”, explică el. Tevita povestește cum a încercat să devină pastor și să obțină un PhD, însă Dumnezeu avea alte planuri. „Știu că Dumnezeu a pus această chemare în inima mea”, declară el.

Regatul Tonga este un arhipelag monolingvistic, ultima monarhie rămasă în Pacific, nefiind cucerită niciodată de colonialiști. Locuitorii arhipelagului au Biblia în limba lor începând cu anul 1862 și influența creștinismului este puternică. Mai mult decât atât, 98% dintre locuitori merg regulat la biserică și orice activitate din Tonga încetează duminica pentru a cinsti ziua de odihnă. Cu toate acestea, doar câțiva tongani au auzit despre mișcarea globală de traducere a Bibliei.

Oricând are ocazia, Tevita călătorește zile la rând vizitând licee, universități și biserici de pe teritoriul statului Tonga, cât și comunitățile tongane din Australia și Noua Zeelandă, provocându-i pe alții să i se alăture în lucrarea de traducere a Bibliei.

„Oamenii sunt șocați!”, afirmă Tevita. „Ei nu sunt conștienți de faptul că sunt atât de mulți oameni care nu au Biblia în limba lor.”

Primii pași

Tevita interacționează cu participanții la un atelier de povestire a Bibliei pe care l-a organizat pe insula ‘Eua.

Când Tevita a aflat el însuși acest adevăr pentru prima dată, acest lucru i-a transformat viața. Tatăl lui Tevita a fost pastor, bunicul lui a fost pastor, și după câțiva ani în care a lucrat în principal ca învățător de școală primară, Tevita a decis la rândul lui să devină pastor. Pe când era student la Colegiul de Teologie și Evanghelizare Fiji, Tavita l-a întâlnit pe Greg Fox, un consultant pentru traducerea Bibliei care a venit să predea un curs de Ebraică Biblică. Fiind foarte curios, Tavita i-a pus o sumedenie de întrebări lui Fox referitoare la munca lui.
Vocea lui Tevita devine doar o șoaptă și fruntea lui se încrețește pe măsură ce reflectă la ce s-a întâmplat după aceea. „După încheierea seminarului, Greg mi-a spus: Tevita, dacă vrei să devii un traducător al Bibliei, eu cred că ai potențialul necesar pentru această lucrare”, își amintește Tevita. „Această propoziție m-a urmărit…”

Tevita și-a propus atunci să învețe tot ce se poate despre cum ar putea să atingă această viziune.

Înainte să-și părăsească țara de baștină pentru a merge să-L slujească pe Dumnezeu ca traducător al Bibliei, Tevita și-a propus să-și găsească o soție. A discutat cu mai multe femei despre viziunea lui, însă niciuna nu era interesată. Apoi s-a rugat și i-a cerut lui Dumnezeu să-i trimită femeia potrivită. În 2007 a întâlnit-o pe Luseane, o tânără tongană cu părul lung și negru, la o biserică din Fiji. Luseane, al cărei tată a fost și el pastor, își încheia studiile la Universitatea Pacificului de Sud.

Luseane nu a visat niciodată că va locui în afara țării natale, însă ea și Tevita au continuat să se roage și să discute despre această posibilitate. Într-o zi ea i-a spus lui Tevita: „Oriunde ai merge, eu te voi urma.” Ulterior în același an s-au căsătorit în cadrul unei ceremonii restrânse în Fiji.

Luseane lucrează ca profesoară de științe pentru a putea sprijini lucrarea lor. Ea zâmbește în timp ce vorbește despre cel mai mic fiu al lor care are șase luni. „Dorința noastră pentru copiii noștri este ca ei să se implice în lucrarea lui Dumnezeu când vor fi mari. De aceea l-am numit pe cel mai mic John Wycliffe.”

„El ne amintește și de scopul nostru!”, o întrerupe Tevita râzând. „De fiecare dată când ne uităm la el ne amintim – traducerea Bibliei!”

Tevita explică faptul că de fiecare dată când sunt întrebați care este numele bebelușului, ei au ocazia să spună povestea lui John Wycliffe și să vorbească despre pasiunea lui de a traduce Biblia în engleza omului de rând în secolul 14 în mijlocul unei mari controverse.

Viziune pentru Papua Noua Guinee

Cu toate acestea, pasiunea lui nu este aceea de a-l prezenta pe cel mai mic fiu al lor și numele lui, ci Tevita își dorește cu ardoare să ajungă în Papua Noua Guinee și să înceapă propriul proiect de traducere a Bibliei.

„Chiar de la început Papua Noua Guinee îmi venea mereu în minte”, explică Tevita. „Strămoșii mei și și ai Luseanei au fost misionari acolo. Dar nu am știut niciodată că sunt peste 800 de limbi în Papua Noua Guinee.”

David Gela de la Asociația Traducerii Bibliei din Papua Noua Guinee l-a invitat pe Tevita să participe la conferința lor anuală în iunie 2011. „Când am ajuns pentru prima oară în Papua Noua Guinee și am pășit pe acest tărâm i-am mulțumit lui Dumnezeu!”, își amintește Tevita. „Acesta este tărâmul visurilor mele. Chiar este!”

La vremea aceea Tavita citise deja o sumedenie de cărți și se documentase de pe internet cu privire la traducerea Bibliei, însă această întâlnire i-a oferit o perspectivă cu totul nouă.

„Ești martor la ceea ce fac, care le sunt problemele, care sunt binecuvântările și le vezi viața cu adevărat”, explică el.

Tevita își amintește de un traducător din Papua Noua Guinee care le-a vorbit despre educația limitată de care a avut parte – doar școală primară. Cu toate acestea avea chemarea în inimă de a ajuta la traducerea Bibliei în limba lui natală, așa că a ajutat cât a putut.

„Când mi-a spus aceste lucruri am realizat că oamenii din Tonga sunt bine educați și pot să ajute”, exclamă Tevita.

Tevita și Luseane Lalahi împreună cu cei doi fii ai lor – Penisimani și John Wycliffe
Tevita și Luseane Lalahi împreună cu cei doi fii ai lor – Penisimani și John Wycliffe

De fiecare dată când cineva întreabă care este numele bebelușului, Tevita și Luseane spun povestea lui John Wycliffe și vorbesc despre pasiunea lui pentru traducerea Bibliei. „El ne amintește și de scopul nostru!”, afirmă Tevita.

Având inimile înflăcărate și privirile ațintite asupra statului Papua Noua Guinee, Tevita și Luseane s-au lovit de o problemă – nu exista nicio organizație în Tonga care să-i trimită și să-i susțină în lucrarea de traducere a Bibliei. Liderii organizațiilor de traducere a Bibliei din Pacific le-au dat sfaturi și i-au încurajat pe măsură ce se pregăteau să înceapă o lucrare de pionierat și să deschidă calea pentru tongani.

O soluție simplă era ca familia să se alăture organizației Wycliffe Australia. Dar apoi orice alți tongani care doreau să se implice ar fi nevoiți să se alăture unei organizații dintr-o altă țară?

Când directorul Wycliffe pentru Asia-Pacific, Sung-Chan a vizitat Tonga în 2010, i-a dat lui Tevita următoarea provocare: înainte să mergi, trimite mai întâi 10 tongani – apoi du-te!

 Viziune pentru tongani

„Nu mă gândeam să rămân aici în Tonga și să pun bazele unei organizații”, recunoaște Tevita. „Dar am descoperit cât de important este să ascultăm de Domnul în toate. Domnul vrea ca noi să facem această lucrare, să fondăm Organizația pentru Traducerea Bibliei Tonga, în timp ce ne echipăm și ne pregătim.”

Luseane este de acord, „De abia așteptam să mergem… dar apoi Dumnezeu ne-a chemat să facem această lucrare aici în Tonga – este la fel de captivant – suntem dispuși să facem orice dorește Dumnezeu.”

Organizația pentru Traducerea Bibliei din Tonga s-a născut, iar Tevita și-a asumat rolul de conducător.

„Este plin de energie”, a împărtășit Uiliami Fukofuka, Directorul Comitetului de Conducere al OTB Tonga. „Nouă ne este greu să ținem pasul cu el. Tevita Îl iubește pe Domnul și dă totul din viața lui și din viața familiei lui pentru a face această lucrare. Suntem foarte binecuvântați că îl avem.”

Dar Tevita se simte nevrednic. „Uneori, chiar și acum, Îl întreb pe Dumnezeu – de ce eu? De ce eu? Simt că nu sunt vrednic să fac această lucrare. De ce m-ai ales pe mine?” Tevita adaugă, „Suntem atât de fericiți că El ne permite să luăm parte la această lucrare. Sunt atât de fericit.”

Be the first to comment

Leave a Reply