Faptele Apostolilor

De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră încredințați în grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea pe care o săvârșiseră.

Faptele Apostolilor 14:26

La Centrul Român de Studii Transculturale (CRST), tocmai s-a încheiat cursul intitulat Faptele Apostolilor, predat și în acest an de fratele Rick Cunningham, misionar de carieră, unul dintre fondatorii școlii de misiune și actualul vicepreședinte al acesteia.

Privind în urmă la vremea când era studentă la CRST, deși au trecut nouă ani de la absolvire și are șapte ani de slujire misionară prin Albania și Kosovo, Monica M. declară: „cursul care mi-a fost cel mai viu exemplu despre împuternicirea Duhului Sfânt în chemarea mea la misiune a fost Faptele Apostolilor. La acest curs, în fiecare zi mi s-a confirmat realitatea că astăzi, eu personal și noi toți, suntem chemați să continuăm cartea Faptelor!”

Teologul John McIntyre a sugerat că numele cărții Faptele Apostolilor ar putea fi ușor înlocuit cu Faptele Duhului Sfânt. Prin această sugestie, McIntyre a intenționat să sublinieze ideea că Duhul Sfânt este absolut central pentru slujirea apostolilor. Din acest punct de vedere, mulți teologi apreciază propunerea sa. Însă, pastorul și misiologul Adam Dodds nu poate accepta această propunere. Dimpotrivă, spune el, „eu cred că Faptele Apostolilor este denumirea corectă a cărții, pentru că Dumnezeu în mod unic a responsabilizat biserica să vestească Evanghelia, iar vestirea Evangheliei nu poate fi eficientă fără lucrarea suverană a Duhului Sfânt.” Încercând să pună accent pe colaborarea dintre Duhul Sfânt și lucrător în propovăduirea Cuvântului, autorul John Sanders, în cartea intitulată The God who risks (Dumnezeul care riscă), argumentează faptul că „în providența și în înțelepciunea Sa, Dumnezeu a ales să depindă de cooperarea bisericii pentru a-Și împlini misiunea împăcării omenirii cu Sine (2 Corinteni 5:18-20).” 

În versetul citat la început, nu întâmplător, „pentru lucrarea pe care o săvârșieră” cei doi apostoli, Pavel și Barnaba, s-au întos să dea socoteală de faptele lor bisericii din Antiohia, din care au fost „trimiși de Duhul Sfânt” (Fapte 13:4).

Faptul că Duhul s-a făcut de bună voie parțial dependent de biserică pentru propovăduirea Evangheliei, determină biserica, în smerenie, să recunoască semnificația veșnică a responsabilității ei misionare.

Înțelegând semnificația veșnică a responsabilității ei misionare, Crina G., studentă în anul II la CRST, trimisă la pregătire misionară de către Biserica Penticostală Betesda din localitatea Dumbrăveni, Suceava, prin dedicarea ei pentru vestirea Evangheliei încă din țară, a atras atenția nu doar conducerii școlii, ci în special pastorului Flaviu Coman, care a coordonat slujirea ei practică din localitățile Cuza Vodă și Nisipari. Pastorul a apreciat-o nu doar pentru implicarea ei, ci și pentru viziunea ei de a crea o cultură a evanghelizării, invitând mulți tineri să guste ce bună este această lucrare. În continuare vă invităm să citiți un dialog purtat pe această temă între autor și Crina:

Care este motivul pentru care te-ai implicat în evanghelizare în Dobrogea în primul an la CRST?

„În primul an la CRST, înainte să înceapă pandemia, am avut multe oportunități de a mă implica în activități evanghelistice, datorită practicii de weekend. Deși practica a fost obligatorie, nu acesta a fost motivul, ci faptul că îmi doresc ca tot mai mulți oameni să fie atinși de Evanghelie și să devină parte activă a Împărăției lui Dumnezeu. Sunt responsabilă să duc mesajul Evangheliei până la margini de pământ. Chiar dacă pentru o perioadă marginea mea a fost perimetrul câtorva sate din județul Constanța, mi-am dorit să folosesc fiecare oportunitate să împărtășesc Evanghelia Împărăției, iar atunci când nu erau oportunități, să le creez. Consider că trebuie să ne construim ferestre spre a face evanghelizare, nu doar să așteptăm uși care să se deschidă.”

De la cine ai învățat să faci evanghelizare?

„Prima sursă a fost Scriptura și modelul oamenilor Bibliei, dar știind că pot învăța mult și din experiența altora, am căutat contexte. Pentru evanghelizarea copiilor și a adolescenților am participat la multe cursuri, conferințe și seminarii dedicate acestei lucrări (organizate de către organizații precum PRO7, AMEC, Kids Romania sau EGM). Pentru evanghelizarea tinerilor și a oamenilor mai în vârstă decât mine, am găsit benefice cursurile de la Seminarul Biblic Penticostal din Suceava, pe care l-am urmat parțial, dar mai ales cursurile ținute la CRST, unde am avut ocazia să învăț cum să fac evanghelizare pe stradă, iar lucrul acesta îmi va fi de mare folos în slujire în țara în care voi fi pe termen lung.” 

Prin slujirea ta în diferitele contexte în care te-ai aflat de când ești studentă la CRST, ce rod ai văzut în urma propovăduirii Evangheliei?

„Răspunsurile la evanghelizare au fost diverse: oameni neinteresați, oameni care au decis să meargă la o biserică locală pentru o cunoaștere mai bună a Bibliei, oameni care au început să își pună reale întrebări cu privire la Dumnezeu. În echipele în care am lucrat, am investit în adolescenți, care în prezent au devenit lideri pentru lucrarea cu copiii. 

Un alt răspuns care mi-a rămas mult timp în minte, a fost în timp ce făceam evanghelizare pe stradă. Adresând câteva întrebări unui musulman, acesta a recunoscut că nu are siguranța mântuirii. Nu am simțit acest lucru ca pe o biruință, ci ca o durere, pentru că noi suntem cei responsabili să le spunem despre siguranța pe care o avem în jertfa lui Hristos, iar lui nimeni nu-i spusese acest lucru.”

Ce nevoi financiare ai întâmpinat în evanghelizare și cum au fost îndeplinite acestea?

Am plecat spre CRST cu 200 lei și cu credința că Cel ce m-a chemat în lucrare va asigura și costurile financiare ale acesteia. Nu știam cum va fi. Nu învățasem până atunci trăirea prin credință, în totală dependență de El. A trebuit să îmi smeresc ființa și să accept modul în care Iehova Ire a ales să-mi îndeplinească nevoile, aș fi preferat să o facă prin moduri miraculoase, dar a făcut-o prin oameni. De ce? Pentru a le da șansa să fie parte a slujirii. 

Credința mea nu era atât de mare cu privire la acest lucru, dar El a fost credincios, în cele mai mici detalii. Având taxa de la CRST, taxa de la facultatea laică, cheltuielile zilnice, naveta din timpul sesiunii, pentru Crina cea veche, părea imposibil să le acopere pe toate, și chiar așa era. Am învățat, însă, că la Cuvântul Lui, imposibilul devine posibil!”

Cum ai defini o cultură a evanghelizării și care crezi că sunt ingredientele pe care ar trebui să le implementeze bisericile din Dobrogea (și nu numai)?

„Cultura reprezintă partea naturală și instinctuală a fiecărei persoane, în același mod, putem vorbi despre o cultură a evanghelizării, atunci când evanghelizarea este un stil de viață, când e în natura noastră să facem asta. Pentru a deveni ceva natural, trebuie practicat conștient, intenționat, setând sarcini exacte. 

Un exemplu din viața mea este evanghelizarea în mijloacele de transport în comun. Este comod să mergi câteva ore de la Constanta la Suceava citind propria carte, folosind telefonul, dormind sau făcând orice altceva și ignorând străinii din jur. Este, însă, inconfortabil să intri în vorbă cu alți călători și să conduci discuția spre Hristos. Este greu când o faci primele dăți, dar eu îmi propusesem să fac acest lucru în fiecare călătorie. Am văzut cum Domnul a așezat lângă mine de fiecare dată pe cineva care avea nevoie să audă mesajul Evangheliei. În urma discuțiilor nu am văzut vieți schimbate pe moment, dar mă rog ca semințele plantate să aducă rod. Acum îmi este mult mai ușor să vorbesc cu alți călători, deoarece a purta astfel de discuții a devenit ceva natural, mi-a devenit stil de viață. 

Cred că ceea ce am putea implementa în bisericile noastre ar fi sarcini specifice pentru fiecare membru, în funcție de abilitățile fiecăruia, dar totodată să se și urmărească împlinirea acelor sarcini.”

Considerând punctele slabe și punctele forte ale bisericii bengaleze în privința evanghelizării, ce strategii vei adopta de îndată ce te vei muta pe câmpul de misiune?

„Bangladesh este o țară cu o cultură a comunității. Alegerile unei persoane nu o afectează doar pe ea însăși, ci întreaga comunitate. De asemenea, creștinii evanghelici sunt sub 1%, iar musulmani sunt peste 90%. Aceste două lucruri fac ca celor din biserică să le fie frică să împărtășească Evanghelia cu cei din jur.

Un alt punct slab este faptul că în religia majoritară, femeilor li se spune că nu au voie să vorbească despre religie, iar asta se răsfrânge în viața lor și după ce ele Îl cunosc pe Isus.  Un punct forte este evanghelizarea prin mass-media pe care ei o fac.

Iar între localnici, cel mai înțelept va fi să evanghelizez prin relațiile de prietenie în care să-L prezint pe Cel ce este Adevărul.”

Ce persoană a avut impactul cel mai puternic în a te evangheliza pe tine?

„Străbunicul meu. Viața lui sfântă, dragostea pentru Dumnezeu și așteptarea lui mereu prezentă de a se întoarce Acasă, au avut cel mai mare impact în viața mea în privința aceasta.

Care este motivul biblic pentru care ești preocupată să recrutezi noi candidați pentru CRST?

„Domnul îmi spune în Luca 10:2 să mă rog pentru noi lucrători pentru Seceriș. În urma rugăciunilor, El îmi pune pe inimă să identific acei oameni chemați să se implice diferit în planul Său de câștigare a lumii. Tinerii au nevoie de o pregătire înainte de a merge pe câmpul de misiune. De asemenea, știu că dacă timpul trece, focul pentru misiune adesea se stinge. De aceea, cred că Domnul mă vrea în lucrarea de mobilizare și de recrutare, chiar dacă eu nu fac altceva mai mult decât aruncarea unor lemne pe focul aprins de Dumnezeu.”                                                                                                                      

Deși abia a împlinit 20 de ani, Crina este neobosită în a-L vesti pe Hristos, iar acest lucru reflectă ceea ce a spus Roswell Flower, primul secretar general al mișcării penticostale Assemblies of God: „când Duhul Sfânt vine în inimile noastre, duhul misiunii vine în noi odată cu Duhul Sfânt.”

Stimați cititori, decizia lui Dumnezeu de a încredința bisericii responsabilitatea propovăduirii Evangheliei necesită prioritizarea evanghelizării ca una dintre cele mai importante activități ale bisericii și urgentarea evanghelizării tuturor grupurilor etnice.