Ny tantaranay any Madagasikara

mărturia Adei Vultur – misionară În Madagascar

Timp de mulți ani am crezut că misionarii sunt oameni extraordinari, creștini deosebiți, dedicați altor oameni și lui Dumnezeu. În ochii mei, erau oameni cu care nu mă puteam compara. Abia când am citit jurnalul lui David Brainerd mi-am dat seama că el era un om normal, cu lupte zilnice, care se confruntă cu dificultăți ca orice om de rând. Dumnezeu nu ne transformă în elite ale credinței ca să ne poată folosi. Cel puțin pe mine nu m-a transformat. Dar Își dovedește înțelepciunea prin faptul că ne ia de mână și ne poartă în această călătorie a iubirii Lui în lumea întreagă. Ne onorează când ne pune în situații în care trebuie să vorbim despre El, când El singur ar putea face o treabă mult mai bună. Cam așa văd viața mea de româncă de rând, ce trăiește la peste 7000 de km depărtare de casă: sunt onorată de Dumnezeu, peste măsură de mult.

Nu știu cum să vorbesc despre chemarea mea la misiune. Nu știu ce înseamnă asta în relație cu viața mea. Cred că toți cei care Îl iubim pe Isus suntem chemați să răspândim bucuria acestei relații cu Creatorul nostru, indiferent unde ne aflăm. Nu mi-a spus „Ada, te trimit departe de casă. Mă vei sluji acolo unde îți voi arăta.” 

Eram copil când am auzit prima dată despre misionari și mi-a plăcut mult ideea. Dorința de a deveni misionar s-a născut ca un vis de copil și s-a concretizat pe măsură ce am crescut. La școala duminicală am auzit prima oară despre Hudson Taylor. L-am îndrăgit din prima și mi-am dorit să fiu exact ca și el: medic misionar în China. Probabil aș fi uitat de el de-a lungul anilor dacă nu l-aș fi avut pe tata aproape. El m-a încurajat să rămân credincioasă acelei dorințe și să o consider ca venită din partea lui Dumnezeu. 

La liceu, când deja mă pregăteam pentru examenul de admitere la medicină, prietena mea, Andreea, mi-a povestit întâmplări dintr-o carte pe care o citea. Era vorba despre misionari în Papua Noua Guinee2. Nu auzisem despre traducerea Bibliei până atunci, dar am rămas foarte impresionată de un asemenea efort. În cursul acelui an, eram în clasa a 11-a, am hotărât să renunț la medicină și să mă îndrept spre lingvistică. De atunci și până când am ajuns în Madagascar au mai trecut cinci ani.

Una dintre rugăciunile pe care mi le amintesc de când eram la liceu suna cam așa: „Doamne, știu că acum nu sunt pregătită să mă trimiți ca misionar. Te rog, fă ce ai de făcut în mine până când sunt așa cum vrei să fiu. Doar atunci să mă trimiți.” În spatele acelei rugăciuni era teama de a merge undeva nepregătită și de a-L face de rușine. Când am rostit-o, am fost convinsă că Dumnezeu urma să mă transforme într-o credincioasă puternică, o persoană iubitoare și dedicată Lui și oamenilor între care urma să locuiesc. Aproape că aveam impresia că m-ar fi putut schimba peste noapte într-un creștin model. 

Realitatea este că am ajuns în Madagascar exact așa cum am plecat de acasă, fără transformări radicale în urma cărora să mă simt pregătită pentru ce urma. Ba mai mult, pe măsură ce au trecut lunile și apoi anii, am început să descopăr că nu sunt nici măcar creștinul care eram înainte să plec de acasă. 

Încerc să măsor calitatea zilelor în iubirea pe care o am pentru cei din jur – înainte să merg în Madagascar, mă rugam pentru malgași și credeam că îi iubesc; însă după ce am ajuns în Madagascar, mi-am dat seama că iubirea mea pentru oameni slăbea pe măsură ce îi cunoșteam. 

A fost nevoie de câțiva ani trăiți în Madagascar ca să mă văd mai bine și să înțeleg că Dumnezeu folosește această țară ca să mă transforme pe mine, nu invers. Ceea ce face Dumnezeu în mine este la fel de important ca și ceea ce face prin mine, dacă nu poate chiar mai important. 

Am ales să merg în Madagascar fiind convinsă că acolo mă vrea Dumnezeu. Această insulă este populată de oameni veniți din Kalimantan (Indonezia) în mai multe migrații. Este o țară de două ori mai mare decât România și este casa a aproape 25.000.000 de oameni.

Limbile vorbite în Madagascar fac parte din grupul limbilor austroneziene, răspândite din Madagascar în vest, până în Insula Paștelui în est. Prietenii mei din Africa îmi spun că Madagascarul nu are gust de Africa, lucru care se vede în forma caselor, limbile vorbite, înfățișarea oamenilor, obiceiurile funerare și respectarea strămoșilor. 

Dintre cele aproximativ 20 de limbi vorbite pe insulă, una dintre ele, limba poporului Merina, a devenit limba oficială. În anii 1800, misionari din Marea Britanie împreună cu oameni din Antananarivo (capitala), au tradus Biblia în această limbă. Aceasta a fost prima traducere completă a Bibliei la sud de Sahara. 

Limba poporului Merina a ajuns, pe această cale, să fie scrisă și folosită în educație, sănătate, biserică și guvern. Până în prezent, doar limba oficială și limba franceză au fost folosite în școli, ceea ce înseamnă că un singur grup etnic a avut privilegiul de a învăța în limba maternă. 

Fiindcă limbile din Madagascar fac parte din aceeași familie, acestea se aseamănă între ele, așa cum limbile latine din Europa seamănă între ele. Unele sunt atât de similare, încât oamenii se înțeleg între ei fără prea multe dificultăți. Altele sunt atât de diferite, încât fie oamenii nu se înțeleg deloc, fie înțeleg greșit multe lucruri, fiindcă sunt multe cuvinte comune, dar care au sensuri diferite sau chiar opuse.


Limba oficialăLimba NtandroyLimba Betsimisaraka Atsimo
ManasaA invita
A trimite
MinoA credeA bea
MiakatraA urcaA coborî
FalyFericitTaboo/nepermis
AnadahyFrateFiu

Creștinismul s-a răspândit pe teritoriul țării prin limba oficială, care era atât limba Bibliei, cât și limba asupritorilor, fiindcă poporul Merina și-a impus autoritatea asupra întregii insule. O mulțime de oameni au învățat că nu au voie să se roage lui Dumnezeu decât în limba oficială. 

Ideile noi venite, din afară, sunt primite cu greu în această țară. De-a lungul anilor, a devenit tot mai evident faptul că și creștinismul este una dintre aceste idei străine – a fost acceptat de oameni, dar nu îmbrățișat ca ceva ce este al lor. Credem că unul dintre motivele pentru care mesajul creștin nu a ajuns în inimile oamenilor este chiar limba prin care a fost răspândit. 

Relațiile dintre multe grupuri etnice au rămas nerezolvate în urma cuceririi țării, până acolo încât sunt zone în care Biblia în limba oficială nu este primită nici acum. În alte locuri, credința creștină s-a răspândit, dar oamenii nu înțeleg ce scrie în Biblie.

Nu este vorba doar de concepte complexe, ci chiar și cuvinte simple, precum „pleavă”. În limba oficială, aceasta este akofa. Unii oameni de pe coasta de est nu cunosc acest cuvânt (ei știu ce este pleava, dar nu o numesc akofa) și au crezut că este o greșeală de tipar în Biblie, unde ar trebui să fie, de fapt akoho (care înseamnă „găină”). Așa că au predicat o viață întreagă despre găinile spulberate de vânt, chiar dacă nu are nici un sens. 

În urma cercetărilor lingvistice, s-a descoperit că majoritatea malgașilor nu înțeleg limba oficială în mod adecvat. Acum există 9 proiecte de traducere a Bibliei în Madagascar, adică nouă echipe de malgași care traduc Biblia în limbile lor materne. Noi suntem aici ca să îi ajutăm în acest proces de traducere, pentru că este vorba de mulți ani de muncă împletită cu instruire. 

Țelul nostru este să vedem că Biblia începe să fie tradusă în toate varietățile de limbi malgașe care au această nevoie; vrem să vedem că locuitorii Madagascarului au acces la Scripturi într-o limbă care le vorbește și care le atinge inimile. Deși unele limbi sunt atât de asemănătoare încât nu ar avea nevoie de traduceri separate ale Bibliei, din motive istorice care încă influențează relațiile dintre unele grupuri etnice, pentru ca oamenii să primească Biblia, aceasta trebuie să fie în limba lor, nu în limba celor ce i-au asuprit.

Munca de traducere în alte limbi în afară de cea oficială este o idee nouă în Madagascar, ceea ce înseamnă că abia acum, după mai bine de zece ani, începe să prindă rădăcini în inimile oamenilor care au fost implicați în această perioadă. 

Noi știm să căutăm semnificația cuvintelor și a lucrurilor, și să prețuim învățătura lor; dar în Madagascar, a înțelege nu este o valoare căutată și prețuită. Când colegii noștri traduc pasaje din Biblie în limbile lor, deseori se întâlnesc cu lucruri pe care nu le înțeleg; și vedem, din nou și din nou, cum acest lucru nu pare a fi o problemă. Dacă este scris în Biblie, înseamnă că este corect, indiferent dacă are sens sau nu. 

Un exemplu pe care îl împărtășesc deseori este cel din Luca 4, când Domnul Isus este ispitit. Diavolul Îi spune: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” 

În limba oficială scrie „dacă vei îngenunchea înaintea mea”. A îngenunchea, în limba oficială, are sensul de a se închina. O echipă de pe coasta de est, a tradus verbul a îngenunchea direct în limba lor. 

Problema este că la ei, a îngenunchea nu are sensul de a se închina, ci înseamnă a se căi/a-și cere iertare. Echipa aceasta, formată din creștini deja în vârstă, nu a văzut nici o problemă în această cerere, ca Isus să Își ceară iertare de la diavol, El, Cel fără vină!  

De-a lungul anilor, fiecare echipă a învățat mai mult despre conceptele biblice, despre cultura și obiceiurile evreiești, despre stilurile literare pe care le traduc, despre Dumnezeu Însuși. Dar și acum, după nenumărate discuții, întâmpinăm greutăți când este vorba de lucruri care sunt diferite sau neînțelese în Madagascar. 

Păcatul și iertarea sunt două dintre cele mai mari provocări. Oamenii sunt uimiți când vorbim despre cât de completă este iertarea lui Dumnezeu, despre faptul că El nu ne readuce aminte de ce am făcut, ci ne privește ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată. 

Aici nu sunt lei, urși, turnuri, armuri pentru soldați; sunt malgași care nu au mâncat struguri niciodată. Sunt zone în care sarea nu este permisă în mâncare, iar a fi sarea pământului are o încărcătură negativă. 

„Tatăl nostru care ești în cer acolo”, așa sună rugăciunea în limba oficială. Acolo, departe de noi. Dorința noastră este ca acest efort de a traduce Biblia în limbile materne vorbite în Madagascar să Îl aducă pe Dumnezeu de acolo din cer, în viețile oamenilor. 


1 Traducere din malgașa oficială: „Povestea noastră în Madagascar”

2 Temeiul tuturor lucrurilor, de Neil Anderson.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*