Ultimele articole

Închinare tăcută

Text: Becca Coon, Foto: Marc Ewell

„Isus te iubește” în LSR.

Sunetele grave care ies din difuzoare lovesc pereții, ricoșând și făcând ca podeaua să vibreze. Adunarea bate din palme în ritm, cu ochii ridicați spre cer. Nu este nevoie de microfoane sau de instrumente. Aceasta este închinarea de duminică la Biserica Baptistă pentru Surzi, numită Decapole, din Oradea, un oraș din nord-vestul României, la doar 8 mile de Ungaria. La sfârșitul cântării, membrii bisericii își ridică brațele înspre Dumnezeu, știind că El se bucură atunci când ei Îi oferă laude.

Serviciul de închinare se încheie cu o rugăciune fără sunet, iar apoi încep să se formeze grupuri de oameni. Mâinile se mișcă cu rapiditate și fețele sunt însuflețite. Este evident faptul că acești oameni au venit să intre în contact unii cu alții – să investească în familia lor.

Biserica Baptistă pentru Surzi „Decapole”, Oradea, România.

O contopire de limbi și culturi

Cea mai mare dintre țările balcanice, România se laudă cu o populație de peste 19 milioane de locuitori. Țara are o istorie de schimbări repetate de imperii și granițe. Urmările acestei stări constante de schimbare sunt evidente chiar și astăzi – în mod special în alcătuirea etno-lingvistică a României.

Cu toate că aproape 90% din locuitori sunt etnici români, ungurii însumează aproximativ 6,6%, în timp ce etnia rromă numără circa 2,5%. Acest lucru a dus la o contopire a culturilor și limbilor. Se estimează că în România există peste 16 limbi, printre care și limbajul semnelor. Numele oficial este Limbajul Mimico-Gestual Românesc (LMGR), dar surzii din România se referă la limba lor drept Limbajul Semnelor Românesc (LSR).

Cei mai mulți surzi din România se mândresc cu limba lor, adesea transmițând limbajul semnelor și cultura surzilor mai departe din generație în generație. De altfel, Asociația Națională a Surzilor are birouri în majoritatea orașelor mari. În România există mai multe școli pentru surzi, cât și o rețea a bisericilor de surzi. De asemenea, surzii din România se implică în mod activ în traducerea Bibliei în limbajul lor.

Cum a început totul

Cu câțiva ani în urmă, un cuplu din Echipa Globală pentru Limbajele Semnelor aparținând organizației SIL a vizitat de câteva ori Biserica Decapole din Oradea. Cei doi au împărtășit despre proiectele de traducere a Bibliei în limbajele semnelor, care au loc în alte părți ale lumii. După ce au aflat despre nevoia surzilor de a avea Cuvântul lui Dumnezeu în propria limbă – limbajul semnelor – membrii bisericii au decis să împărtășească această nevoie cu comunitatea evanghelică de surzi din România, în cadrul unei întâlniri naționale a liderilor, în anul 2015. Cu sprijinul comunității de surzi, cei din biserica din Oradea au început un proiect de traducere a Bibliei în Limbajul Semnelor Românesc.

Cei de la Wycliffe România, în parteneriat cu SIL International și Seed Company, au realizat că pot sprijini acest proiect. Proiectul de traducere a Bibliei în Limbajul Semnelor Românesc a devenit oficial în iunie 2016. Biserica alege traducătorii, iar Wycliffe România îi angajează. În plus, Echipa Globală pentru Limbajele Semnelor de la SIL se implică în managementul proiectului și consultare, iar Seed Company ajută la finanțarea proiectului.

Să cunoaștem echipa

Zoltan Babos, cunoscut drept „Babos”, și Ovidiu „Ovi” Dumea au fost primii care s-au alăturat echipei de traducere.

Babos

Babos a frecventat o școală de stat până acum circa 10 ani. Când a început să meargă la o școală de surzi, i-a fost dificil să se integreze și ezita să înceapă să folosească limbajul semnelor. Pentru o vreme, dorea să se întoarcă la vechea școală, dar în cele din urmă a devenit tot mai încrezător în folosirea limbajului semnelor.

„După ce am mers la școala de surzi, în 3-6 luni, eram deja foarte priceput la limbajul semnelor. Am devenit un profesionist!”, explică el.

Câțiva ani mai târziu, Babos s-a mutat în Ungaria și a slujit în cadrul organizației DOOR International (Deaf Opportunity Outreach). Când s-a întors în România, a continuat să urmeze oportunitățile care i se iveau de a împărtăși Scriptura cu comunitatea surzilor.

„Dumnezeu îi iubește pe surzi și-și găsește plăcerea în ei”, împărtășește el.

Când i s-a cerut să facă parte din echipa de traducere pentru LSR, a acceptat imediat. „Știam că Dumnezeu dorea ca eu să fiu aici… Dumnezeu știa că eu aveam nevoie să fiu aici.”

Cu toate că Babos nu mai face parte în prezent din echipa de traducere a Bibliei în LSR, în ultimii doi ani și jumătate el s-a ocupat de editarea video a proiectului de traducere.

Ovi

Ovi are deficiență de auz – are pierdere de auz completă la una dintre urechi. El a început să se implice în comunitatea de surzi doar în adolescență. Pe măsură ce petrecea mai mult timp în jurul surzilor, a început să aprecieze importanța limbajului semnelor.

„Înainte, comunicam cu surzii prin email și credeam că ei pot înțelege tot. Însă intrând în comunitatea surzilor, am realizat că aceasta nu era limba lor naturală.”

Acum este un entuziast utilizator al limbajului semnelor și crede că acesta constituie o frumoasă formă de comunicare.

„Este ca o reprezentație de artă. E ca și cum aș urmări o piesă de teatru!”

El se ocupă acum cu verificarea și pregătirea traducerii pentru consultantul traducerii, folosind dragostea lui față de limbajul semnelor pentru a-i ajuta pe surzii din România să aibă acces la Cuvântul lui Dumnezeu în propria limbă.

„Mă gândesc adesea la Biblie. Noi o avem în limba română, dar mă întreb cât de mulți surzi o pot înțelege. Așa că acum sunt foarte fericit că traducem Biblia ca și surzii să o aibă”, împărtășește el.

Emma

Monica „Emma” Șomlea s-a implicat în trecut în alcătuirea unui dicționar online în LSR. Ea a decis că dorește să-și canalizeze experiența și competențele în lucrarea de traducere a Bibliei. Și, mai mult decât atât, speră să creeze o punte de legătură între surzii și auzitorii din România.

„Simt că putem fi egali – surzii și auzitorii – în a comunica unii cu alții, fără dificultăți și bariere în comunicare”, explică ea. „Când surzii sunt în stare să treacă dincolo de această barieră și să le arate auzitorilor că avem potențial, atunci putem demonstra cu adevărat că, Da, surzii sunt în stare să facă orice!”

Laci

Ladislau „Laci” Bortos este liderul echipei de traducere. De asemenea, este și prezbiter în Biserica Decapole din Oradea. Precum Babos, Laci are experiență anterioară de când a lucrat cu DOOR International în Ungaria. Când i s-a cerut să ia în considerare proiectul de traducere, el a simțit că Dumnezeu îl îndeamnă să se implice.

„Am fost foarte mișcat și am simțit cum Duhul Sfânt îmi spune: Da, du-te și fă parte din echipa de traducere. Și știu că fac toate acestea pentru a-L sluji pe Dumnezeu și pentru a răspândi și face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu pentru surzi în limbajul semnelor.”

Biserica lui Laci este folosită adesea ca un loc în care se verifică traducerea în cadrul comunității. Membrii bisericii se adună laolaltă pentru a revizui schițele traducerii, pentru a-și spune părerile și pentru a sfătui echipa cu privire la moduri în care se poate îmbunătăți traducerea.

Istorisiri cronologice

Cu toate că surzii de obicei preferă limbajul semnelor și nu comunicarea orală, ei au multe în comun cu societățile orale. La fel ca în cazul membrilor culturilor orale, surzilor le place să învețe prin povești, poezii, cântece și opere dramatice. Astfel că, echipa de traducere LSR a decis să abordeze traducerea Bibliei dintr-o perspectivă cronologică a istorisirilor, acest lucru însemnând că sunt traduse anumite povestiri din Biblie și nu Biblia verset cu verset, sau chiar carte după carte.

„Am ales să folosim istorisirile, deoarece va fi mult mai ușor pentru surzi să înțeleagă subiectul, importanța și ideea povestirii”, afirmă Laci.

Echipa a descoperit și faptul că filmulețele de circa 10-15 minute funcționează cel mai bine, surzii fiind în stare să-și păstreze atenția întreagă în această perioadă de timp și să-și întipărească povestirile în memorie. Apoi ei pot să meargă să împărtășească cu ușurință istorisirea din Biblie cu alții.

Până acum, echipa a finalizat istorisirea nașterii Domnului și în prezent lucrează la traducerea povestirilor din cartea Geneza. În plus, Laci traduce istorisirea despre învierea Domnului. Odată ce povestirile sunt traduse și înregistrate, ele sunt încărcate pe Facebook. Echipa lucrează pentru a posta filmulețele de asemenea și pe site-ul Wycliffe România.

Mergând mai adânc

Dorința echipei este de a vedea că surzii din România capătă o înțelegere mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu prin traducerea Bibliei în LSR.

„Avem multe biserici aici în Oradea – avem o biserică de surzi, dar cum rămâne cu surzii care locuiesc în sate sau departe de oraș? Ei cum intră în contact cu Cuvântul lui Dumnezeu?”, întreabă Laci.

„Va fi mult mai ușor în viitor dacă vom avea istorisirile în format DVD, pentru ca ei să le poată vizualiza. Atunci vom putea să le oferim DVD-urile sau să le arătăm un link pe internet, să le spunem despre Cuvântul lui Dumnezeu care este disponibil în limbajul semnelor sau să-i invităm la biserica de surzi.”

Munca la traducerea LSR a avut deja un impact imens asupra traducătorilor înșiși. „Este una să citești din Biblie, însă atunci când ajungi să faci lucruri profunde, dobândești un mod mai profund de înțelegere a Cuvântului lui Dumnezeu”, afirmă Emma.

În mod asemănător, Laci împărtășește, „Simt că mintea mea se deschide față de o sumedenie de lucruri noi atunci când studiez și traduc Biblia în limbajul semnelor. Înainte, bineînțeles, citeam Cuvântul, însă Dumnezeu mă învață atât de multe lucruri cărora nu le-am dat atenție până acum.”

În prezent, echipa de traducere este încurajată să alcătuiască o comisie a proiectului și să sporească finanțarea din interiorul României. De asemenea, echipa are nevoie de mai mulți lucrători fluenți în LSR. „Sper că echipa va fi completă ca să putem fi o mărturie celorlalți surzi din România”, afirmă Babos. „Ca să putem spune: Da, avem Cuvântul lui Dumnezeu în limbajul semnelor românesc. Îi sunt cu adevărat recunoscător lui Dumnezeu.”

 

Leave a comment

Your email address will not be published.


*