Un stil de viață mai simplu

Notă: Acesta este un fragment extras din Lausanne Occasional Paper 20: Un angajament evanghelic pentru un stil de viață mai simplu, care a fost publicat în relație cu Consultarea Internațională din 1980 privind stilul de viață simplu.


Isus, Domnul nostru, ne cheamă la sfințenie, smerenie, simplitate și mulțumire. De asemenea, ne promite odihna Lui. Mărturisim, totuși, că am permis deseori dorințelor nesfinte să ne tulbure liniștea interioară. Așadar, fără reînnoirea constantă a păcii lui Hristos în inimile noastre, accentul nostru pus pe viața simplă va fi unul limitat.

Ascultarea noastră, în calitate de creștini, cere un stil de viață simplu, indiferent de nevoile celorlalți. Cu toate acestea, faptul că 800 de milioane de oameni trăiesc în sărăcie și că 10.000 mor de foame în fiecare de zi, face ca orice alt stil de viață să fie imposibil de justificat.

În timp ce unii dintre noi au fost chemați să trăiască printre săraci, iar alții să își deschidă căminele față de cei nevoiași, cu toții suntem hotărâți să dezvoltăm un stil de viață mai simplu. Intenționăm să ne reexaminăm veniturile și cheltuielile, pentru a putea să ne descurcăm cu mai puțin și să oferim mai mult. Nu stabilim reguli sau regulamente pentru noi înșine sau pentru ceilalți. Cu toate acestea, ne hotărâm să nu mai risipim și să ne opunem extravaganței în traiul personal, îmbrăcăminte și locuință, călătorii și clădiri de biserică. De asemenea, acceptăm distincția dintre necesități și lux, hobby-uri creative și simboluri ale statutului social, modestie și vanitate, sărbători ocazionale și rutină și între slujirea lui Dumnezeu și sclavie față de modă. Unde să tragem linia necesită o analiză onestă și o decizie din partea noastră, împreună cu membrii familiei noastre. Aceia dintre noi care aparținem Occidentului, avem nevoie de ajutorul fraților și surorilor noastre din lumea a treia pentru a evalua standardele noastre de cheltuieli. Aceia dintre noi care trăim în lumea a treia recunoaștem că suntem prea expuși ispitei de a pofti. Deci avem fiecare nevoie de înțelegerea, încurajarea și rugăciunile celuilalt.

Consultarea privind stilul de viață a fost un răspuns la declarația Legământului de la Lausanne, potrivit căreia „aceia dintre noi care trăim în condiții bogate acceptăm datoria noastră de a dezvolta un stil de viață simplu pentru a contribui mai generos atât la alinarea nevoilor celorlalți, cât și la evanghelizare.” În 1974 , când aceste cuvinte au fost declarate, dezbaterea privind stilul de viață abia începea. Până în 1980, exista o conștientizare mult mai mare cu privire la mandatul biblic care stă la baza acesteia.

Așadar, în cadrul Consultării exista conștientizarea faptului că Isus ne-a chemat la sfințenie, smerenie, simplitate și mulțumire. Gottfried Osei-Mensah a fost cel care, folosind metafora din Noul Testament a sportivului într-o competiție, ne-a cerut „să ne mustrăm și să ne ajutăm unul pe altul să scăpăm de acele lucruri care stau în calea integrității și evlaviei în caracter, comportament și relații. Iar Mark Cerbone, coordonatorul-asistent al Consultării, a subliniat că simplitatea creștină cuprinde mult mai mult decât un stil de viață economic. Aceasta implică o atitudine interioară smerită, de bucurie și pace.

Dr. Rene Padilla ne-a arătat că a fi liberi de o mânare interioară pentru obținerea bogățiilor duce la o mulțumire profundă (Filipeni 4: 11-13), pe care Pavel o laudă: „Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. Căci noi n-am adus nimic în lume și nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns” (vezi 1 Timotei 6: 6-8).

Așadar, a fost necesar ca noi, în lumina învățăturii Scripturii despre sfințenie, să mărturisim … că de multe ori am permis dorințelor necurate să ne tulbure liniștea interioară. Asta nu înseamnă că un stil de viață simplu trebuie urmărit doar din motive de pace interioară, prin reducerea poftei care naște îngrijorare și tensiune (Luca 12:15), ci mai degrabă că fără reînnoirea constantă a păcii lui Hristos în inimile noastre, accentul nostru pe viața simplă poate fi pur și simplu o problemă de economie și chiar de politică, și deci să fie limitat.

S-a convenit că Scripturile conțin multe avertismente împotriva lăcomiei și materialismului (de exemplu, Luca 1:52-53; Marcu 10:23; Luca 12:13-20,33; Matei 13:22, 6:24) și, prin urmare, că ascultarea noastră, în calitate de creștini, cere un stil de viață simplu, indiferent de nevoile altora. Dar reversul monedei ne preocupă foarte mult, din cauza prezenței în cadrul consultării a unor participanți din lumea a treia foarte săraci. Așadar, afirmația aduce un plus important: faptul că 800 de milioane de oameni trăiesc în sărăcie în diferite țări din Asia, Africa și America Latină și că aproximativ 10.000 de oameni mor de foame în fiecare zi – statistici îngrozitoare care rareori apar la știri sau tulbură liniștea celor înstăriți, dar care ar trebui să cântărească greu în conștiința creștină – face ca orice alt stil de viață să fie imposibil de justificat. Deoarece atunci când se cunosc datele despre situația săracilor din lume, ignoranța nu mai poate fi folosită ca o scuză. Strigătele săracilor nu mai pot fi suprimate.

Unii dintre cei care au participat la consultare știau că au fost chemați să trăiască printre săraci și astfel să se identifice cu ei și să fie părtași sărăciei lor. Alții nu aveau această vocație, dar știau că au fost mai degrabă chemați să-și deschidă căminele față de cei nevoiași, ceea ce în societatea suburbană în care trăiesc atât de mulți creștini nu este întotdeauna ușor de făcut. Oricare ar fi chemările noastre și a fost recunoscută diversitatea chemărilor –  toți am fost hotărâți să dezvoltăm un stil de viață mai simplu. O astfel de hotărâre trebuie să fie legată, desigur, de nivelul nostru de trai actual, deci „stilul de viață simplu” este un termen relativ. Cu toate acestea, societatea noastră din Occident este atât de concentrată asupra sporirii bogăției, încât orice decizie de a reduce stilul de viață ne va scoate în evidență față de vecini și prieteni și ne poate face să fim considerați de către aceștia drept iraționali și nesăbuiți.

Cum să începem să simplificăm stilul nostru de viață? În primul rând, am decis să ne reexaminăm veniturile și cheltuielile, pentru a putea să ne descurcăm cu mai puțin, nu pentru a economisi mai mult pentru „zile negre”, ci pentru a oferi mai mult.

Cu toate acestea, trebuie evitate pericolele legalismului și înregimentării, așa cum ne-a avertizat pe bună dreptate Ronald Sider. „Nu există un singur stil de viață potrivit pentru toți creștinii dintr-o țară sau chiar pentru toți creștinii dintr-o singură adunare. Trebuie să fie loc pentru varietatea și diversitatea atât de superb afișate în creație.” Așadar, membrii consultării au declarat: nu stabilim reguli sau regulamente pentru noi înșine sau pentru ceilalți.

Cu toate acestea, trebuie să acționăm practic și concret, altfel dezbaterea privind stilul de viață se va rezuma la vorbe și discursuri (1 Ioan 3:18). Așadar, am decis să nu mai facem risipă și să ne opunem extravaganței în traiul personal (cumpăr un lucru pentru imaginea mea de sine sau pentru a-mi spori statutul?), îmbrăcăminte (de câte vestimentații am nevoie?) și locuință (noul loc mă va ajuta să gândesc și să trăiesc mai biblic?), călătorii (călătoria este cu adevărat necesară?) și clădiri de biserică (motivele pentru construcție și renovare trebuie examinate cu strictă onestitate).

Cum va avea loc acest tip de autoexaminare? De ce s-ar opri oamenii și ar lua în considerare modificări care ar putea părea împotriva propriilor interese? Un participant la consultare a declarat: „E posibil doar atunci când Duhul Sfânt îi conduce pe creștini, în mod individual, în timp ce ei se roagă și caută voia Sa studiind atât Biblia, cât și ziarul, în contextul comunității creștine.” O adunare ar putea decide la o întâlnire administrativă anuală ca în următorii doi ani să încerce să ajute fiecare membru al congregației să descopere ce stil de viață vrea Dumnezeu pentru el. Ar putea fi inițiat un proces extins de studii biblice pe teme precum perspectiva biblică asupra săracilor, dreptății, evanghelizării etc; la fel și o analiză în profunzime asupra datelor legate de oportunități de evanghelizare și sărăcia mondială; ar putea fi susținute predici și lecții de școală duminicală; oamenii ar putea fi incluși în grupuri săptămânale de părtășie în care ar putea fi examinate cu grijă cheltuielile fiecărei familii sau persoane pe haine, locuință, transport etc., cu scopul dezvoltării unui buget specific pe care fiecare persoană sau familie l-ar considera potrivit în lumea de azi.

Pe măsură ce facem acest lucru, vom accepta distincția dintre necesități și lux, deoarece nu vom disprețui darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu (1 Timotei 4: 4-5) și nici obligația de a fi responsabili pentru propria noastră familie (1 Timotei 5: 8). Vom învăța să discernem între hobby-urile creative și simboluri ale statutului social, pentru că recunoaștem atât legitimitatea activităților recreative, pe de o parte, cât și pe de altă parte avertizările lui Isus cu privire la foamea după onoare și considerație (Marcu 12: 38, 39), la fel ca la fariseii care „au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.” (Ioan 12:43). Modul de a face distincție între modestie și vanitate și între sărbătorile ocazionale și rutina obișnuită poate fi o chestiune de discutat cu oameni din afara cercului familial, precum și din cadrul acestuia. Este indispensabil un context favorabil pentru trăirea acestui tip de stil de viață mai simplu. Sociologii au descoperit că oamenii tind să accepte credințele și valorile oamenilor cu care trăiesc. În Occident a existat o tentație foarte puternică în anii ’70 de a ține pasul cu tendințele, însă creștinii ar trebui să poată percepe diferența dintre slujirea lui Dumnezeu și sclavia față de modă. Aceste cinci distincții merită să fie analizate cu atenție. Acestea arată că consultarea nu are intenția să respingă darurile bune ale unui bun Creator și că nu dorește să impună asupra participanților sau asupra altora un ascetism mohorât și trist.

Distincțiile nu se pot face întotdeauna cu ușurință. Pentru a identifica unde trebuie să tragem linia este nevoie de o analiză onestă și o decizie din partea noastră, împreună cu membrii familiei noastre. Mai mult, va trebui întotdeauna să le oferim celorlalți opțiunea de a vedea ascultarea lor în termeni diferiți. Legalismul este periculos, iar a-i judeca pe ceilalți pentru că urmează un stil de viață diferit ar fi o negare a trupului lui Hristos.

O dificultate este că ceea ce poate părea creștinilor din țările dezvoltate o reducere voluntară dramatică în stilul lor de viață, poate părea credincioșilor din țările mai puțin dezvoltate un pas patetic de mic. Așadar, cei care aparțin Occidentului au nevoie de ajutorul fraților și surorilor noastre din lumea a treia pentru a evalua standardele noastre de cheltuieli. Gândiți-vă cum s-ar schimba lucrurile dacă discuția cu familia dumneavoastră despre o mașină nouă ar avea loc în prezența unei familii creștine dintr-o regiune rurală a Braziliei, care nu numai că nu a deținut niciodată o mașină, dar a fost înconjurată de sărăcie, malnutriție și foamete! În timpul consultării, s-a sugerat că avem nevoie în cadrul trupului lui Hristos de la nivel mondial de procese prin care creștinii săraci din lumea a treia îi pot ajuta pe creștinii afluenți să discute problema stilurilor de viață potrivite pentru un credincios. Poate că agențiile de misiune ar putea dezvolta structuri care să permită unei congregații individuale dintr-un context bogat să devină o congregație soră a unei biserici locale dintr-o țară în curs de dezvoltare. Bisericile surori ar schimba apoi informații privitoare la bugete.

Un astfel de aranjament ar fi reciproc. Ar putea fi o provocare și pentru bisericile mai sărace, ca să nu dorească afluența de care bisericile occidentale încearcă să scape. O persoană nu trebuie să fie bogată pentru a fi vinovată de lăcomie, împotriva căreia Isus ne-a avertizat atât de clar (Luca 12:15). Așadar, participanții din țările în curs de dezvoltare au solicitat adăugarea următoarei propoziții: Cei dintre noi care trăim în lumea a treia recunoaștem că și noi suntem expuși ispitei de a pofti. Așadar, albi și negri, din nord și din sud, dezvoltați și mai puțin dezvoltați, avem cu toții nevoie de înțelegerea, încurajarea și rugăciunile celorlalți.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*