Misiunea în context animist

Namibia

Maghiar Sandu și Marinela slujesc în Namibia, țară care se declară creștină în procent de 90%. Cu toate acestea, misionarii spun că în multe zone rurale încă se practică vrăjitoria și închinarea la strămoși. „Se crede că cei morți devin spirite care revin pentru a-i ajuta pe cei dragi la chemarea vraciului. Vraciul este consultat pentru motive de boală, pentru prosperitate sau chiar și pentru a face rău altcuiva. Uneori se cere o jertfă animală, alteori o sumă de bani, iar alteori chiar o jertfă umană. Bineînțeles, asemenea lucruri se fac în ascuns.” 

Ei lucrează în cadrul unei biserici locale, deoarece consideră că aceasta este metoda cea mai corectă și eficientă de a ajuta la creșterea Împărăției Domnului în Namibia. Deși există pastori și oameni sinceri în biserică, care Îl caută pe Domnul și sunt însetați după cunoașterea Lui, din cauza multor influențe venite atât din alte țări africane (Nigeria, Zambia, Malawi, Africa de Sud și altele), dar și din Statele Unite, oamenii au fost târâți în confuzie. Astfel, ucenicizarea nu se realizează doar cu noii credincioși, iar oamenii vin cu așteptarea de a înțelege mai bine mesajul Scripturii. Sandu slujește dând învățătură atât în cadrul programului de duminică dimineața, cât și la studiul biblic din timpul săptămânii.

„Vorbind în general, există interes față de biserică. Oameni care trec prin suferințe, boli sau alte probleme caută ajutorul la biserică, destul de frecvent. Însă vin cu așteptarea ca problema lor să fie rezolvată și apoi se întorc de unde au venit. Superficialitatea în viața de credință îi duce pe mulți la cădere și înțelegerea greșită a nașterii din nou ca fiind o experiență emoțională doar slăbește puterea bisericii. Oamenii sunt căutători de experiențe, iar preocuparea pentru sfințenie este minimă, din observațiile noastre.”

Sandu și Marinela mărturisesc că în zona lor vrăjitoria nu mai este făcută pe față, iar ei personal nu au avut experiențe ieșite din comun legate de practicile oculte din cadrul religiilor tradiționale africane. Dar sunt conștienți că există un război spiritual, care este dus de orice credincios, indiferent unde se află sau cu ce se ocupă, atât timp cât se află în voia Domnului.

Pe de altă parte, în contextul bisericii namibiene, ei pot identifica concepte din religia ancestrală și din cultura locală pe care oamenii le aduc în biserică. „Unul dintre acestea este blestemul generațional. Exod 20:5 care spune <<Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinților lor, până la a treia sau a patra generație>> este adus ca argument pentru acest concept, și nu se face diferența între blestem și consecința unui păcat. Această învățătură falsă a creat practica sesiunilor de eliberare care sunt promovate în multe biserici penticostale, după convertirea unei persoane. Un răspuns biblic la acestea ni se dă în Romani 5:18: <<Astfel dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viață.>> Blestemul generațional care ne urmărește pe toți este cel adamic. Eliberarea se face prin credința în Isus Cristos, al doilea Adam.” 

„De asemenea, o moștenire culturală adusă în biserică este respectul exagerat față de pastor, dar mai ales atunci când liderul bisericii se declară profet. O poziție de conducere și vârsta sunt două lucruri care conferă autoritate și pretind respect, în general, în Africa. Din cauza aceasta se fac multe abuzuri sub pretextul acestei autorități, cuvântul așa-zisului profet sau pastor nefiind pus la îndoială de către enoriași. Această mentalitate reprezintă un puternic obstacol în maturizarea bisericii, iar credincioșii din Namibia trebuie să învețe de la creștinii din Berea (Fapte 10:14) să cerceteze Scripturile ei înșiși, punând întrebări relevante și testând învățăturile primite de la amvon”, declară misionarii.

Familia Maghiar adaugă faptul că africanii primesc ușor o „evanghelie” care le promite sănătate și prosperitate, chiar dacă aceasta se face în schimbul unei sume de bani. Este o tranziție relativ ușor de făcut de la „mersul la vraci” la „mersul la pastor/profet”. „Pastori și profeți apar peste noapte și nu există dare de socoteală astfel că mulți ajung în ziar pentru fraudă, practici neobișnuite (căderile pe spate, vânzări de produse aducătoare de prosperitate și sănătate, false minuni) sau chiar violuri și alte scandaluri care pun biserica penticostală într-o lumină deloc favorabilă.”

În Namibia există libertate religioasă, iar cel mai neplăcut lucru care li se poate întâmpla noilor convertiți este să fie luați în derâdere de către familie sau prieteni atunci când se alătură unei biserici neoprotestante. Însă din cauza abuzurilor amintite mai sus, autoritățile au devenit suspicioase față de orice străin care merge în țară cu intenția de a desfășura activități religioase, în special cei din ramura neoprotestantă.

Familia Maghiar se declară încurajați ori de câte ori au ocazia să vadă oameni smulși de sub influența falsei evanghelii predicate în multe comunități, chiar și la ei în oraș. „Emmanuel și Ndeshi (se pronunță Ndeși) sunt o mărturie în acest sens. După ce au stat acasă, fără biserică timp de doi ani, dezamăgiți fiind de mai multe biserici locale care le-au făcut promisiuni false în urma unor donații, au ajuns într-o duminică în biserica House of Prayer (Casa Rugăciunii). Sandu vorbea împotriva învățăturilor false din unele biserici, iar Domnul le-a vorbit în acea duminică. Au decis să rămână în biserică și în mod constant primim feedback din partea lor, legat de modul nou de gândire pe care îl dobândesc și înțelegerea tot mai clară a adevărului biblic.”

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*