Misiune pe termen scurt a APME în Mozambic

În perioada 17-28 iunie 2019, Agenția Penticostală de Misiune Externă (APME), prin coordonatorul de zonă, a organizat o incursiune misionară în Republica Mozambic, țară unde lucrează de un deceniu și jumătate misionara româncă Simona Caba, prin căsătorie Caba-Vasconcelos.

Echipa a fost formată din trei pastori: Iuliu Centea, pastor în cadrul Bisericii Penticostale nr. 1 Oradea, biserica-mamă a Simonei; pastorul Aurel Avram, din Timișoara și subsemnatul – Berghianu Iacob, coordonatorul APME pentru Africa-Subsahariană. În documentarea asupra câmpului de misiune un aport deosebit l-a avut cartea Mozambic, dincolo de umbră, apărută în 2004, la Editura Cartea Cărții Oradea, scrisă de Ellie, soția lui Rodney Hein, ambii misionari din Zimbabwe în Mozambic. Acesta din urmă este considerat un adevărat erou național al Mozambicului prin implicarea în temerarele eforturi făcute pentru încetarea războiului civil fratricid din această țară.

În ceea ce privește strângerea de fonduri, purtarea de grijă a lui Dumnezeu a făcut ca unii pastori penticostali români din metropolele americane Detroit și Chicago să-și deschidă inima pentru mozambicanii aflați în mare necaz, ca urmare a efectelor devastatoare ale uraganului Iday, și nu numai, care a distrus așezăminte familiale, case de rugăciune și culturi agricole, afectând dramatic viața a zeci și chiar sute de mii de oameni. Profunde mulțumiri pastorilor și răsplată deplină de la Domnul tuturor donatorilor!

Principalele obiective au fost:

• cunoașterea și sprijinirea lucrării misionarei APME, Simona Caba și a colaboratorilor ei;
• înțelegerea contextului câmpului misionar mozambican și a nevoilor concrete din zonă; 
• direcționarea, supervizarea și implicarea în distribuirea de ajutoare umanitar-caritative; 
• slujirea în cadrul bisericilor, școlilor biblice și familiilor care urmau a fi vizitate de grup;  
• acordarea de asistență financiară, și după caz spirituală, unor lucrători locali dedicați.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Faza I, 17-21 iunie | Misiune în Inhaminga și în zona calamitată 

La sosirea noastră pe pământ mozambican, în orașul Nampula, în după-masa zilei de 18 iunie, am avut parte de o primire deosebit de călduroasă, încă de la aeroport, nu doar din partea Simonei și a soțului acesteia, Jeosafa, ci și a unui grup de vreo 15-20 de credincioși localnici. Plecarea noastră spre Inhaminga, sediul central al organizației misionare Afrika Wa Yesu (AWY), prin care lucrează misionara noastră, a fost stabilită pentru ziua următoare, 19 iunie, la orele 5 dimineața. Șoferul urma să fie Jeosafa, soțul Simonei, un misionar cu un caracter deosebit, iar vehiculul pentru deplasare urma să fie un Toyota Land Cruiser 4×4, antic și de demult, fără aer condiționat, dar extrem de rezistent, aparținând misionarilor noștri. Acesta s-a dovedit a fi opțiunea ideală pentru un drum, în prima fază, de aproximativ 800 de km, dar în total de peste 2.500 km, din care cel puțin 10% deosebit de greu practicabil. Din fericire, fiind lună de iarnă, timpul a fost chiar mai răcoros decât, în acele momente, în Europa, respectiv România, iar țânțarii au cam lipsit, fiind alungați de ploaie! 

Pornind la drum, am străbătut o bună parte din Mozambic, trecând și oprindu-ne uneori prin sate și orașe, traversând zone de savană sau de junglă (zonă virgină dens împădurită), luând contact cu primele așezări umane rurale, în care locuitorii se adăpostesc în adevărate colibe. Când localnicii ne distingeau fețele, rosteau tare, cu uimire: Muzungu! Muzungu! Adică: Om alb! Om alb! În trecerea prin marile localități, mașina noastră era înconjurată de mulțimi de femei și de copii, bărbați mai puțini, majoritatea având pe cap sau în brațe coșuri cu fructe de toate soiurile, îmbiindu-ne care mai de care să le cumpărăm marfa, la prețuri deosebit de accesibile, de altfel.

După aproape 12 ore de călătorie, am ajuns la Centrul Afrika Wa Yesu Inhaminga, cartierul general al unui relativ mic, dar important pluton misionar creștin din Armata Domnului Secerișului din Mozambic, stabilit în clădirile restaurate ale unui fost comando portughez. Am fost întâmpinați, pe întuneric, cu sunet de tobe, cu cântece, coregrafie și cu multă voie bună, de către studenții școlii biblice din localitate. Fiind deja seară, am luat cina împreună cu pastorul Mariano Nota, pastor al bisericii locale și director al școlii biblice, organizatorul expediției noastre din ziua următoare și apoi, am fost cazați în fosta locuință a gazdelor noastre Simona și Jeosafa, dotată cu tot ceea ce trebuia pentru a ne proteja de țânțarii aducători de malarie.

Vizita în trei locații pentru distribuirea de ajutoare unor sinistrați și într-o biserică AWY

Sculați din nou, dis-de-dimineață, ne-am deplasat în câteva locații din zona afectată de uragane (Casa Banana, Centracao și Zoeramambo) unde se formaseră de curând mici biserici creștine, prin implicarea unor studenți și lucrători ai organizației AWY. Starea de primitivism și de degradare a căii de acces auto înspre aceste localități nu poate fi descrisă în cuvinte! Dar, sub auspiciile generoasei Providențe Divine, am ajuns cu bine la destinație, atât noi, cât și camionul care transporta ajutoarele materiale: orez și ulei, cât și câte o sapă din metal de bună calitate pentru prășitul unui teren nu tocmai prietenos. 

Peste tot, după ceremonia specific africană de întâmpinare a musafirilor și înainte de distribuirea ajutoarelor, a avut loc câte un program de slujire evanghelistică, la care am predicat fiecare din cei trei pastori români. Pe parcursul derulării acestei acțiuni am putut observa, atât casele de rugăciune rudimentare în care se adunau noii creștini, cât și locuințele mai mult decât precare ale mozambicanilor care, în ciuda colibelor în care viețuiau, veneau la întâlniri îmbrăcați cu veștminte africane viu colorate, atractive. La una din aceste biserici, l-am întâlnit pe pastorul AWY, Lino Gravata, căruia i s-a încredințat sarcina de a coordona, prin donațiile puse la dispoziție, reconstrucția a nu mai puțin de șase case de rugăciune – rudimentare, evident – afectate grav de uraganul Iday, în zona lui de responsabilitate. În aceeași zi, mai fusese programată o slujbă la o biserică dintr-o a patra locație, Nhamagaringa. 

Deși sosirea noastră aici a avut loc seara târziu și începuse să se lase întunericul, membrii comunității locale, după ce ei înșiși s-au închinat Domnului cum au știut mai bine, au urmărit cu mare atenție Cuvântul Domnului rostit prin pastorul Aurel Avram. Aceasta în ciuda faptului că ulterior, urmau să se îndrepte spre casele lor, prin întuneric beznă. Seara târziu, după încă o zi extrem de densă, ne-am întors la Inhaminga, la atât de necesarul loc de odihnă, spre a ne pregăti pentru eforturile din ziua următoare. Este interesant faptul că, după sosirea noastră în siguranță în tabără, întreaga noapte a avut loc o ploaie torențială de iarnă mozambicană care, dacă ar fi avut loc cu o zi-două înainte, ar fi compromis total șansa de a putea merge în cele patru localități menționate anterior. Astfel că Dumnezeu ne-a demonstrat, încă o dată, suverana, înțeleapta și gingașa Lui purtare de grijă! Slăvit să-I fie Numele, în veci de veci! 

Vizite la școala biblică, la centrul de copii și adolescenți și la câteva familii nevoiașe 

Pe 21 iunie, am participat, dis-de-dimineață, la slujba obișnuită de închinare de la Școala AWY Inhaminga, pastorul Iuliu Centea având mesajul principal. Am fost impresionați de accentul pus pe rugăciune și pe supranatural în această școală, având aproximativ 80 de studenți care vin aici pentru șase luni de zile, apoi merg acasă ori sunt repartizați în diferite zone ale țării pentru slujirea misionar-pastorală, atât de necesară în acest popor. 

Următoarea noastră activitate a fost vizitarea Centrului pentru Copii, Casa Esperanca, întemeiat de Simona Caba, în anul 2004. Am fost impresionați aici de calitatea actului educațional și de devotamentul educatorilor pentru micuții beneficiari ai centrului. Lucrarea misionarei noastre s-a extins și într-un al doilea centru, tot din Inhamiga, dar și în alte trei locații, două pe care urma să le și vizităm, la Nampula și Nacala Port, cât și într-un al cincilea, Gorongoza, neinclus în itinerarul nostru. Precizăm că Simona Caba este liderul național de necontestat al Departamentului pentru Copii și Adolescenți AWY, lucrarea ei furnizând importante beneficii în creșterea bisericilor. A fost relevant să aflăm că liderii de la centre sunt, cei mai mulți, dintre copiii pe care Simona i-a format în primii ei ani de slujire. Cu ocazia vizitei, câțiva lideri ai centrului au primit laptopuri asigurate de frați din Timișoara, prin pastorul Aurel Avram, fapt care le-a produs o deosebit de mare bucurie.

În continuarea programului zilei, am vizitat două cazuri social-umanitare de o gravitate extremă: o femeie văduvă nevăzătoare, a cărei casă ajunsese într-o stare majoră de degradare și o femeie singură care fusese eliberată de o teribilă posedare demonică, dar acum devenise o fiică a Sionului, aceasta având de asemenea un spațiu locativ cu totul impropriu. Ambele cazuri, și nu numai acestea, urmează să beneficieze de reconstrucția locuințelor lor prin fondurile asigurate din SUA.

Seara am participat la un program într-o biserică destul de mare din Inhaminga, la care am avut onoarea să slujesc, fiind translatat în portugheză de către Simona, iar în dialectul sena, de către pastorul bisericii, Mariano Nota. Mesajul s-a adresat atât membrilor obișnuiți ai bisericii, cât și studenților aflați în prag de examinare finală și angrenare în lucrare. Tot în acea seară a avut loc o masă festivă de părtășie cu liderii bisericii, ai școlii și ai centrului de copii din localitate.

Faza a II-a, 22-23.06 | Călătorie înapoi spre Nampula și slujirea la o conferință a pastorilor evanghelici și la Biserica AWY din localitate 

În 22.06, sculați înainte de orele 5:00 dimineața, am parcurs drumul înapoi, de aproximativ 800 km, ajungând cu doar o jumătate de oră înainte de a intra în slujire, în Nampula, la o conferință a liderilor și pastorilor evanghelici din zonă. Cele două teme biblice care ne fuseseră repartizate au fost: Metode de creștere a bisericii (Aurel Avram) și Unitatea Bisericii (Iacob Berghianu). Noaptea ne-am cazat tot la Hotel Seasons, la care mai fuseserăm cazați, imediat după sosirea noastră în Mozambic, în condiții mulțumitoare.

Duminică, 23.06, am participat la o slujbă de biserică de dimineață, ocazie cu care, după serviciul de laudă și închinare, s-au făcut prezentările, având ocazia de a avea și câte un scurt mesaj fiecare, iar pastorul Iuliu Centea – mesajul de bază. Modul în care am fost primiți și tratați de pastorul Armando Jo, care ne și făcuse invitațiile necesare pentru obținerea vizei, a fost unul deosebit, dragostea mozambicanilor pentru români, datorată în mare parte recunoștinței față de lucrarea Simonei între ei, fiind cu totul specială. Tot sâmbătă și duminică am vizitat Centrul de copii și adolescenți adiacent bisericii locale, clădirea grădiniței fiind edificată prin contribuția Bisericii Betania din Chicago, SUA. 

Faza a III-a, 24-26.06 | Slujirea la Centrul Afrika Wa Yesu din Nacala, reședința gazdelor noastre, la Centrul de copii și vizitarea insulei Mozambic

În după-masa singurei duminici petrecute pe pământ mozambican, 23 iunie, ne-am deplasat spre Nacala, port important la Oceanul Indian, unde AWY are un cochet și funcțional sediu, al doilea ca importanță din țară, dobândit în mod supranatural. Aici  funcționează o școală biblică și una vocațională (de învățare de meserii), iar nu departe de acestea, un important centru pentru copii, fondat tot prin implicarea directă a româncei. La sosire, am fost întâmpinați în stilul deja consacrat, cu cântec și coregrafie, în acompaniament de tobe, de către studenții cazați în centru, dar și cu mici discursuri de întâmpinare din partea liderilor centrului și, ca răspuns, și din partea noastră, ca musafiri. 

De această dată, ceremonialul de întâmpinare, desfășurat în aceeași atmosferă de veritabilă bucurie africană, a avut loc la lumina soarelui, nu ca la Inhaminga, primul centru vizitat, unde fuseserăm întâmpinați seara, pe întuneric… Toți trei românii, am fost cazați în mici căsuțe rezervate oaspeților, acoperite cu stuf, pentru atenuarea efectului, deseori greu suportabil, al căldurii. 

În ceea ce ne privește, deși crezuserăm că, gata, s-a terminat cu răcoarea existentă până în acel moment, am fost din nou surprinși de Tatăl Ceresc, care a trimis o consistentă ploaie, întreaga noapte, fapt care a readus clima în parametri optimi. 

În ziua următoare, dis-de-dimineață, am participat la devoționalul zilnic (de o oră și jumătate) al studenților de la Școala Biblică AWY Nacala, în cadrul căruia mesajul motivator principal l-a avut pastorul Aurel Avram. Am vizitat apoi Centrul Vocațional din același complex, ai cărui cursanți, însușindu-și diferite meserii, dar și valori creștine, plecaseră, cu câteva zile în urmă, la casele lor. Am vizitat apoi, Centrul de copii, aflat nu departe de centrul AWY, lângă clădirea Bisericii Afrika Wa Yesu din localitate, comunitate care a cunoscut o creștere semnificativă prin lucrarea cu copiii, în mare majoritate aparținând unor familii musulmane. Relaționând cu educatorii grădiniței și cu copiii, structurați în clase pe categorii de vârstă, am fost profund mișcați de grija și de educația acordată acestora, pe toate planurile, dar și de răspunsul deosebit de afectuos al copiilor față de educatori și față de noi, ca vizitatori. 

Pe la mijlocul zilei am participat la întrunirea unui grup de adolescenți creștini, majoritatea provenind dintre musulmani, pe care i-am încurajat să rămână strâns alipiți de Domnul și să nu uite că Dumnezeu are un plan pentru fiecare din ei. Mai apoi, am vizitat o foarte mică parte din zona musulmană a orașului, încercând să împărtășim Evanghelia; unul dintre musulmanii cu care am interacționat în mod direct, a recunoscut în cele din urmă, cu greu, că într-adevăr, Isus a murit pentru păcatele lui și a făcut rugăciunea de invocare a ajutorului Acestuia. 

Seara am fost invitați la masă de către familia Rodney și Ellie Hein, fondatorii Afrika Wa Yesu, cu care am avut discuții interesante și edificatoare. Aceștia ne-au declarat că Simona este „un dar special al lui Dumnezeu pentru Mozambic”, și că ar dori „multiplicarea Simonei” în această țară. Cine va mai merge, oare? 

25 iunie 2019, Ziua Independenței Mozambicului

Ora 6:45 – participarea la o devoțiune matinală dintre cele mai profunde, mai întâi, în aer liber, cu liderii spirituali ai centrului și apoi în sala principală, împreună cu studenții. Mesajul principal de motivare matinală a fost rostit de către pastorul Iuliu Centea. Între orele 8:30-9:30, Jeosafa, soțul Simonei mi-a cedat spațiul de predare la școala biblică, fiind tradus de Simona Caba… Începând cu orele 9:30 s-a proclamat zi liberă, atât pentru studenții și profesorii AWY, cât și pentru vizitatorii din România! După două ore de vizită și baie în Oceanul Indian, avându-l ca bodyguard pe Jeosafa, dotat cu o veritabilă sabie, ziua de sărbătoare a continuat cu o scurtă vizită în port și cu mici cumpărături în oraș; apoi cu vizite de părtășie în alte familii ale unor lideri AWY.

Ultima zi întreagă pe pământ mozambican 

Pe la orele 10:00, după unele reparații aduse eroicei noastre mașini, am reușit să plecăm de la sediul AWY din Nacala spre micul hotel din orașul Nampula, localitate de unde în ziua următoare, orele 14:00, urma să ne luăm zborul spre România. 

La aproximativ jumătatea distanței pe care o aveam de parcurs, făcând un ocol nu prea mare, am beneficiat de o importantă și necesară documentare istorico-geografică prin vizitarea Insulei Mozambic, care pentru 400 de ani, fusese capitala de necucerit a țării. Aici am vizitat Fortul Sant Antonio, fortăreață inexpugnabilă în Oceanul Indian, cât și prima biserică creștină, atestată în mod oficial, din emisfera sudică. De asemenea am vizitat un important și edificator muzeu de istorie. Insula Mozambic, fostă piață de sclavi, a fost locul unde și de unde sclavii erau tranzacționați și direcționați spre toate colțurile pământului. Atrocitățile care s-au petrecut aici, ne-au cutremurat de-a dreptul.

Programul zilei cu numărul 9 ne-a ajutat să ne completăm documentarea pe care o făcuserăm înaintea și în timpul călătoriei, ajutându-ne să dobândim o mai bună înţelegere a nevoilor materiale și spirituale ale zonei și ale țării. Prin îndurarea, harul și bunătatea lui Dumnezeu, joi, 27 iunie 2019, pe la amiază, ne-am încheiat călătoria misionară pe pământ mozambican și ne-am îmbarcat în primul din cele trei avioane pe care urma să le schimbăm spre a ajunge la Budapesta, pe ruta pe care și veniserăm, și unde am și ajuns cu bine după aproximativ 24 de ore de călătorie. De aici, pe cale terestră, fiecare ne-am îndreptat spre orașele de reședință: Oradea, Timișoara și Târgu Mureș, având beneficiul unor experiențe de neuitat, care se impune a fi valorificate. Mulțumiri Tatălui Ceresc și Domnului Secerișului, cât și tuturor susținătorilor!

SOLI DEO GLORIA!