Fake mission: Peste tot și nicăieri

Și am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit…

Romani 15:20

Acum aproape o jumătate de secol, când evanghelicii se pregăteau de Congresul pentru Evanghelizarea Lumii de la Lausanne (1974), atmosfera eclesială generală era încărcată de optimism și de sentimentul lucrului bine făcut, de împlinire. După Cel de-al Doilea Război Mondial, Biserica s-a mobilizat exemplar pentru evanghelizarea lumii, misionarii trimiși au trecut dincolo de toate frontierele naționale, iar creștinismul era prezent sau avea cel puțin un cap de pod, în toate națiunile existente în acel moment. Până și de dincolo de Cortina roșie, din lumea comunistă, soseau știri îmbucurătoare. Biserica nu doar că rămăsese  neîngenunchiată în fața Balaurului roșu, ci, mai mult, s-a multiplicat în mijlocul suferinței și a prigoanei. În Occident, sau în țările lumii a treia, evanghelistul Billy Graham (organizatorul principal al Congresului) desfășura uriașe campanii de evanghelizare cu participarea a zeci de milioane de ascultători anual și cu milioane de răspunsuri pozitive la Evanghelie. Existau așadar toate premizele ca, la Laussane, Biserica să sărbătorească succesul ducerii Evangheliei în toată lumea.

Cineva a stricat însă, într-o bună măsură, așteptata sărbătoare și a pus sub semnul îndoielii sentimentul triumfalist cu care Biserica era pe punctul de a se împopoțona. Era Raph Winter, un misiolog prezbiterian american. El a uimit audiența cu prezentarea și cu mesajul lui acuzând organizațiile de misiune de – nici mai mult, nici mai puțin – orbire când e vorba de a privi lumea. Winter afirma că, în ciuda faptului că Evanghelia a ajuns în fiecare țară, pe fiecare continent, există încă în interiorul frontierelor mii de grupuri etnice „ascunse” pe care misionarii nu le văd. În vremea aceea (1974) populația lumii se ridica la circa 4 miliarde de locuitori, iar Winter estima că aproximativ jumătate din locuitorii planetei trăiau în mijlocul unor astfel de etnii neatinse cu Evanghelia. Așadar, mandatul Domnului Isus, nu numai că nu fusese împlinit, dar era și foarte departe de a fi realizat dacă nu aveau să se schimbe strategiile de misiune.

La Laussane, Biserica (și organizațiile de misiune care deservesc Biserica lui Hristos) era chemată să își deschidă ochii și să vadă că porunca Domnului „duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile (etniile)” nu are de-a face atât cu ideea de trimitere de misionari peste mări și țări, în mod haotic, cât cu ideea clară și precisă de a face ucenici din fiecare etnie care există sub soare.  

Din păcate, puține organizații au reacționat și au regândit strategiile de misiune, acordând o atenție sporită etniilor neatinse. Azi, potrivit datelor publicate de Joshua Project, există în lume circa 17.000 de grupuri etnice, iar dintre acestea, mai mult de 7.000 sunt total neatinse cu Evanghelia. Din cei peste 400.000 de misionari transculturali, doar 2-3 % operează în zonele în care există etnii neatinse. 

Titlul, oarecum alambicat al editorialului, la care revin acum, mi-a fost inspirat de un concept misiologic tot mai răspândit, și din păcate, tot mai rău înțeles printre agențiile de misiune (și misionari) din zilele noastre: from everywhere to everywhere (de pretutindeni – pretutindeni sau de oriunde – oriunde). Conceptul a apărut, oarecum natural, datorită schimbărilor radicale care au survenit în misiune ca urmare a globalizării și apariției noilor centre de putere și influență misionară din emisfera sudică și din est. Misiologii, bine intenționați, au evidențiat o realitate clară: dacă până acum misiunea se făcea dinspre nord-vest spre sud-est, dinspre țările dezvoltate spre cele subdezvoltate, datorită înfloririi creștinismului în emisfera sudică și în estul global, acum, traseul misionar nu mai este unidirecțional, ci multidirecțional. Noile forțe misionare din America Latină, Asia de Sud-Est sau Africa Subsahariană trimit la rândul lor misionari spre nord şi spre vest. Este o misiune de pretutindeni, peste tot! Conceptul sintetizează, așadar, în puține cuvinte, o realitate a misiunii din zilelor noastre.

Dar cum noi suntem leneși când e vorba să citim mai mult de un paragraf, nu ne-am mai ostenit să înțelegem explicația conceptului, ci am preluat doar litera lui: de pretutindeni, pretutindeni! Așa că azi, mulți misionari, cu argumente misiologice desigur, au libertatea de a se duce unde vor. Agențiile funcționează acum mai mult ca niște tour operatori însărcinate să găsească bilete și locații sigure (dacă se poate și exotice) pentru misionari, nu ca niște dispecerate care să direcționeze lucrătorii transculturali spre locurile unde nevoile sunt cele mai mari. Strigătul „Treci în Macedonia și ajută-ne!” (Fapte 16:9) nu se mai aude aproape deloc în lumea creștină. De ce? Pentru că noi suntem chemați să lucrăm pretutindeni! Așa se face că India, care are de 1000 de ori mai multe grupuri etnice neatinse decât SUA, are de patru ori mai puțini misionari transculturali decât SUA. Și dacă misiunea este de oriunde, oriunde, de ce ar merge cineva în India când se poate duce în SUA?

Nu pot uita o discuție avută cu prietenul meu Georg Taubmann, misionar de o viață în Afghanistan, care slujește, deseori, cu pericolul morții planând asupra lui, pentru ca grupurile etnice din această țară, să fie evanghelizate. Georg relata că agențiile de misiune din Germania, cu ceva ani în urmă, au făcut o cercetare la nivel național să vadă unde și în ce țară se duc în misiune cei mai mulți germani. Au descoperit, cu uimire, că cei mai mulți plecau în Brazilia, țară care are printre cel mai mare procent de evanghelici din lume (și de penticostali) și printre cei mai mulți misionari trimiși. Dar surpriza a fost și mai mare când, căutând să afle de unde vin misionarii în Germania, au realizat că cei mai mulți veneau din Brazilia! Așadar, schimb de misionari! 

Anul acesta s-au împlinit 10 ani de la moartea lui Ralph Winter şi 45 de ani de la Congresul Laussane, unde el a șocat auditoriul vorbind de „orbirea misiunilor”. Și nu pot să nu mă întreb: oare azi câți oameni ai misiunii mai consideră acel mesaj ca fiind profetic și câți mai cred în el? Câte misiuni și-au cumpărat alifia (Apocalipsa 3:18) pentru a vedea lumea așa cum o vede Dumnezeu? Câte misiuni au acum ca prioritate trimiterea de lucrători spre grupurile etnice neatinse cu Evanghelia? 

Epoca noastră este marcată profund de consumerism. Din păcate, această filozofie de viață, are de-a face nu numai cu sfera materială în care trăim, ci și cu cea spirituală. Tot atât de ușor pe cât ne umplem viața cu lucruri de care nu avem nevoie (sau pe care le folosim doar puțin și le aruncăm), ne umplem și mintea cu idei și concepte care par a fi la modă, la un moment dat, ca apoi să uităm de ele sau să le aruncăm peste bord. Cumpărăm cărți pe care nu le citim niciodată. Participăm la conferințe, venim acasă entuziasmați și nu aplicăm niciodată ce am învățat pentru că apare o altă conferință interesantă care ne solicită atenția. Nenumărate idei, concepte sau proiecte zac încă, în pachete nedesfăcute, pe rafturile minții noastre sau în magaziile cu strategii ale organizațiilor de misiune. Între timp, din laboratoarele teologilor și misiologilor, ne sunt livrate non-stop noi și noi produse cărora nu apucăm nici măcar să le citim eticheta.

Da, suntem supuși unui bombardament informatic infernal. Uneori aproape că ne sufocăm sub avalanșa de mesaje, idei sau concepte noi, atât în teologie cât și în misiologie. Vom putea face față acestui fenomen, și vom rămâne proaspeți, doar dacă vom folosi grila/cheia Scripturii pentru a valida sau invalida orice noutate.

În ceea ce mă privește, sunt foarte încrezător în a face din ucenicizarea tuturor etniilor o prioritate a slujirii. Aceasta nu este o idee a lui Winter. El doar a readus la lumină cele spuse de Mântuitorul în Marea Trimitere. 

Am serioase rezerve față de misiunea de tipul: de oriunde – oriunde (from everywhere to everywhere). Ea se justifică doar dacă de oriunde, oriunde înseamnă de la cei care au Evanghelia, la cei care nu o au; de la cei care sunt în lumină, la cei care sunt încă în întuneric. Altfel, misiunea de oriunde, oriunde poate ușor să se transforme într-o misiune de oriunde spre nicăieri. Pentru că nicăieri ne ducem, atunci când ne ducem în afara voii și a planurilor lui Dumnezeu. Iar planul Lui este să răscumpere și să adune în Împărăția-I eternă oameni din orice norod, din orice seminție, din orice neam și vorbitori de orice limbă.

*În memoria lui Ralph Winter, de la a cărui moarte s-au împlinit 10 ani.

About Ghiță Rițișan 42 Articles
Este unul dintre membrii fondatori ai Agenției Penticostale de Misiune Externă, iar din 2008 este președintele organizației. A slujit timp de 17 ani în Dobrogea ca pastor, dar și în proiecte regionale de plantare de biserici. Este fondatorul și președintele Centrului Român de Studii Transculturale din Agigea (Constanța). Este vicepreședinte al PEM (Pentecostal European Mission) și membru în Comitetele Mondiale Penticostale de Misiune (WAGFMC/WPF-MC). Este căsătorit cu Irina, au împreună două fete căsătorite, Irisa și Lea și cinci nepoți. Locuiesc la Cluj-Napoca și sunt implicați în Biserica Penticostală Filadelfia.

Be the first to comment

Leave a Reply