Cu câțiva ani în urmă, un pastor din Orientul Mijlociu a fost întemnițat de dictatorul din țara lui. Când pastorul Majid* a fost eliberat, membrii familiei sale extinse care s-au refugiat în Occident, l-au îndemnat să li se alăture, împreună cu soția și copiii lui. Aveau loc explozii în apropierea casei sale, presiunea extremiștilor musulmani era în creștere, iar viitorul părea sumbru. În mod constant, membri din adunarea sa fugeau din țară, în speranța că vor găsi o viață mai bună.
Dornic să facă ce este mai bine pentru familia lui, cu tragere de inimă, pastorul Majid și-a făcut la rândul lui planuri de plecare. Pentru a grăbi procesul obținerii vizei, a călătorit într-o țară învecinată pentru a-și depune actele la ambasada unei națiuni occidentale. În timp ce se afla acolo, Majid a mers la biserica din localitate. Mesajul pastorului din acea duminică dimineață se intitula: „Iona, mesagerul fugar”.
După încheierea programului, Majid l-a întrebat pe pastor: „Ai știut că eu voi fi aici astăzi?” „Nu”, a replicat acesta. Apoi, cu lacrimi în ochi, Majid i-a explicat: „De câtva timp, inima mea este tulburată. Am venit aici să încerc să obțin viza pentru a fugi de războiul din țara mea. Mesajul de astăzi a fost pentru mine. Acum știu că nu pot fugi. Mă voi întoarce și voi continua să le slujesc oamenilor din țara mea.”
Continuarea acestei istorisiri este că, în ciuda războiului și a pericolului incredibil de mare în care s-au aflat în acești ultimi ani, pastorul Majid și soția lui au plantat biserici, au deschis clinici medicale și bănci de alimente și le-au oferit un ajutor vital copiilor orfani, victimele războiului. Datorită credincioșiei lor față de chemarea lui Dumnezeu, mii de suflete, inclusiv mulți musulmani, au venit la credința în Isus Hristos.
Care a fost problema lui Iona?
Știm că Iona a făcut o întoarcere de 180 de grade atunci când Dumnezeu i-a spus: „Scoală-te, du-te la Ninive!” Dar de ce era Iona recalcitrant? Pur și simplu se opunea supunerii față de voia lui Dumnezeu? Nu dorea să se mute? Era indiferent față de asirieni?
Căpătăm o înțelegere mai clară când vedem răspunsul lui Iona față de întoarcerea asirienilor la Dumnezeu. Dacă oamenii nu se pocăiau, Dumnezeu era gata să aducă nenorocirea asupra cetății. Mesajul lui Dumnezeu pentru împărat era: „Încă patruzeci de zile și Ninive va fi nimicită!” Când împăratul a auzit mesajul lui Iona, l-a crezut și a condus peste 120.000 de oameni la pocăință și căutarea iertării lui Dumnezeu. Care a fost răspunsul lui Iona? Scriptura spune: „Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona și s-a mâniat” (Iona 4:1).
Vorbind strict din punct de vedere uman, Iona avea dreptul să se mânie. Asirienii au făcut ravagii asupra națiunilor mai mici, inclusiv asupra Israelului. Istoricii ne spun că asirienii aveau un comportament barbar – similar cu cel pe care îl vedem în prezent la islamul radical.
Dar care era problema reală a lui Iona? Iona nu era conștient de perspectiva lui Dumnezeu de milă și judecată și îi vedea pe asirieni prin perspectiva proprie, părtinitoare. Interesant este că Dumnezeu încheie povestea lui Iona cu o întrebare: „Și Mie să nu-mi fie milă de Ninive?” (Iona 4:11a). Aceasta este o întrebare corectă pentru biserică, astăzi. Ar trebui să nu-i fie milă lui Dumnezeu de musulmanii care nu cunosc adevărul despre Hristos? De ce să fie musulmanii excluși de la a primi dragostea, mila și iertarea lui Dumnezeu, oferite doar prin Hristos?
De la Ninive la Mosulul din zilele noastre
Ninive, cel mai vechi și mai populat oraș din Imperiul Asirian se afla unde este în zilele noastre orașul Mosul din Irak. De fapt, atunci când ISIS a invadat Mosulul, în iulie 2014, militanții au aruncat în aer mormântul lui Iona, împreună cu alte altare sfinte. Uimitor! Mii de ani mai târziu, Ninive și Iona sunt încă subiecte de știri.
Ce vreau să spun aici? Scriptura ne spune clar că scopul lui Satan este „să fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Ca urmași ai lui Hristos, noi trebuie să fim conștienți de faptul că ne aflăm într-o bătălie spirituală constantă. Mințile noastre occidentale vor să raționeze mai întâi și să discearnă spiritual mai târziu. Cu toate acestea, credincioșii trebuie în mod constant să pună întrebări esențiale:
„Ce se întâmplă aici din punct de vedere spiritual?”
„Când vine vorba de aceste conflicte, este ceva mai mult decât putem vedea în aparență?”
Apostolul Pavel ne amintește: „…a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei” (2 Corinteni 4:4). Ajungem astfel la următoarea noastră întrebare:
Sunt musulmanii dușmanii noștri?
Noi nu trebuie să uităm că forța conducătoare din spatele islamului este aceeași forță care se afla în spatele asirienilor din vechime. Nu este doar religioasă, politică sau ideologică. Este în primul rând spirituală! Iona eșuează în a recunoaște forțele spirituale care-i determinau pe oamenii din Ninive să comită răul.
Apostolul Pavel ne amintește că „noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești” (Efeseni 6:12). Încă din Grădina Eden, Satan a lucrat peste program pentru a-i ține pe indivizi departe de Hristos. Intenția lui este să-i oprească din a experimenta dragostea și libertatea care vin doar din Hristos.
Astăzi, milioane de musulmani nu sunt conștienți de adevărul lui Hristos, din cauza orbirii lor spirituale. În multe feluri, ei sunt „ninivenii” noștri. Așadar, prin ce mijloace pot fi deschiși ochii lor spirituali față de adevărul despre Isus Hristos?
Un alt Iona contemporan?
Yusef Baraka* și soția lui au slujit patru ani ca misionari în cadrul unei mari denominații evanghelice din nordul Nigeriei. Ei au fost trimiși să slujească printre musulmanii nomazi fulani. Misionarii au întâmpinat mari opoziții și lipsuri, adesea neștiind dacă vor avea ce să mănânce la următoarea masă. Au cules puține roade și chiar și atunci, convertiții fiind nomazi mergeau întotdeauna mai departe. Descurajați și cu inimile apăsate, Yusef și soția lui au luat în considerare abandonarea slujirii ca misionari și mutarea în „sudul creștin”, în căutarea unei vieți mai ușoare.
Ca un ultim efort de a găsi călăuzire, au participat la un seminar pentru misionari în orașul Jos. În prima dimineață, profesorul invitat a avut un mesaj despre Iona, iar Yusef și soția au cerut să vorbească cu el. Într-o engleză stricată, Yusef și-a exprimat frustrarea: „Am cules atât de puține roade dintre musulmani. Mă gândesc să plec, dar nu vreau să fiu un Iona”. Profesorul l-a întrebat: „La câți musulmani le-ai mărturisit despre Hristos în ultimii patru ani?” Yusef a scos atunci un jurnal uzat, învelit în piele și legat cu o bucată de sfoară. A deschis cu grijă jurnalul și a întors paginile cu delicatețe. Apoi a spus: „Acestea sunt datele și numele tuturor musulmanilor cu care am împărtășit Evanghelia în ultimii patru ani.” „Și câte nume sunt în jurnal, Yusef?”, a întrebat profesorul. „Doar 500”, a replicat el. Uluit, profesorul a răspuns: „Yusef, nu cunosc pe nimeni care în mod personal să fi propovăduit Evanghelia la 500 de musulmani în ultimii patru ani.” Dintr-o dată, s-a aprins o lumină în ochii lui Yusef. El nu a realizat până atunci magnitudinea eforturilor lui. „Dacă acest lucru este adevărat, atunci eu și soția mea vom petrece noaptea aceasta în rugăciune, iar mâine ne vom decide dacă ne întoarcem la musulmanii fulani sau nu.”
În dimineața următoare, înainte de micul dejun, Yusef și soția lui l-au căutat pe vorbitor. Cu o strălucire în priviri și soția zâmbitoare alături de el, Yusef a anunțat: „Ne-am rugat toată noaptea și am primit călăuzire din partea Domnului. Mâine ne vom întoarce în nord și vom continua slujirea noastră printre musulmanii fulani. Povestea lui Iona ne-a amintit că nu trebuie să fugim de instrucțiunile Domnului.”
Iubește-ți dușmanii, roagă-te pentru cei care te prigonesc
Indiferent dacă-i consideri pe musulmani prieteni sau dușmani, buni sau răi, Hristos ne cere să-i iubim. Asta înseamnă doar să ne rugăm ca Hristos să li se reveleze? Da, au fost multe mărturii ale musulmanilor care au venit la credința în Hristos prin vise și vedenii. Ca biserică, trebuie să continuăm să ne rugăm ca Domnul să folosească aceste revelații supranaturale, însă acesta nu este mijlocul principal prin care musulmanii vin astăzi la Hristos.
O cercetare a dezvăluit că musulmanii se întorc la Hristos în urma a doi factori principali. Primul este că un urmaș al lui Hristos a demonstrat o dragoste autentică față de ei. Cu alte cuvinte, creștinii și-au trăit credința în mod practic, iubindu-i pe musulmani așa cum o face Hristos și au dezvoltat relații autentice cu ei. Făcând asta, au avut oportunitatea de a împărtăși adevărul lui Hristos și povestea lor personală.
Al doilea factor este că musulmanii care s-au întors la Hristos au primit un exemplar al Bibliei în limba lor maternă. Evrei 4:12 spune: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul…”
Haideți să învățăm din greșelile lui Iona. Nu putem să-l judecăm în întregime pe Iona, din moment ce cu toții suntem susceptibili să răspundem la fel ca el. Cu toate acestea, trebuie să ne rugăm să înțelegem inima și perspectiva lui Dumnezeu. Și noi meritam judecata, dar Tatăl nostru ceresc ne-a arătat milă!
Du-te și arată milă
În vremea lui Isus, samaritenii erau disprețuiți, la fel ca asirienii din vremea lui Iona și ca musulmanii radicali din vremea noastră. În povestea Bunului Samaritean, Isus încheie parabola referindu-se la Samaritean ca fiind „cel care și-a făcut milă cu el”. Apoi Isus i-a spus celui care-l chestiona: „Du-te de fă și tu la fel” (Luca 10:37).
Noi știm că Dumnezeul nostru este drept și că judecata Lui trebuie să vină, dacă nu ne pocăim. Cu toate acestea, inima Lui dorește în primul rând să arate milă, în special pentru oamenii aflați în întuneric spiritual. Așadar, când Isus vrea să le arate oamenilor milă, în special celor 1,7 miliarde de musulmani, să mergem și să facem și noi la fel. Să ne sculăm și să mergem la Ninive!
*pseudonime
Articol apărut în: Intercede (publicația bilunară a Global Initiative: Reaching Muslim Peoples), vol. XXXV, nr. 6, Nov/Dec 2018
Be the first to comment