Korea Future Initiative (KFI) oferă într-un raport detalii despre cruzimile răsfrânte asupra creștinilor. În urma intervievării a 117 nord-coreeni exilați, KFI a identificat 215 creștini victime ale persecuției, cu vârste cuprinse între 3 și 80 de ani.
Mărturiile lor sfâșietoare de arest arbitrar, interogări și tortură susținută în cadrul închisorilor și taberelor de „reeducare” între anii 1990-2019 arată că în timp ce regimul lui Kim Jong-Un pedepsește aderenții oricărei religii, cele mai dure pedepse sunt păstrate creștinilor.
Familii întregi de creștini sunt trimise în lagăre. „Ne-au încătușat pe toți. A fost sfâșietor să vezi copii cu mâinile în cătușe. Copilul nostru avea doar 13 ani,” a relatat un supraviețuitor. Un alt martor a descris curajul a două familii, ale căror membri aveau vârste cuprinse între 10 și 80 de ani, care au fost arestate și deținute pentru închinare într-o biserică subterană. După ce copiii mai mici au fost plasați forțat în îngrijire, grupul a continuat să se roage împreună în liniște în celulele lor. „I-am întrebat dacă le-a fost teamă și doar au zâmbit. Una dintre victime a zis că ei nu îi e teamă și mi-a zis: Isus se îngrijește de noi. Am început să plâng pentru că știam ce se va întâmpla oamenilor asemeni ei, dar mi-a spus să nu mă îngrijorez. Nici copiii lor nu au plâns. Zâmbeau. A doua zi au fost trimiși toți în lagărul politic Chongjin Susong.”
Gărzile închisorii aplică îndeosebi forme de tortură inumane. Într-un caz, un creștin convertit a fost forțat să stea într-o cușcă de metal, cu dimensiuni de aproximativ 100 cm înălțime, 120 cm lungime, cu bare de metal încălzite de curent electric. „De obicei prizonierii rezistau doar 3-4 ore în această cușcă, eu am stat 12 ore și m-am rugat. M-am rugat continuu ca Dumnezeu să mă salveze,” mărturisește supraviețuitorul. În cele din urmă, și-a pierdut cunoștința și când și-a recăpătat-o a realizat că a fost bătut cât timp era inconștient și a suferit răni severe la față și la un picior.
Alte metode de tortură sunt forțarea prizonierilor să stea atârnați de o bară de metal în timp ce sunt bătuți, legarea strânsă a corpului în bețe, turnarea forțată pe nas a unui lichid făcut cu ardei iute, forțați să îngenuncheze având o bară de lemn în spatele genunchilor, strangulare sau privare de somn. Femeile sunt forțate să avorteze, bebelușii sunt sufocați la naștere. Un martor a descris cum bebelușii care supraviețuiesc la naștere sunt sufocați de gărzi și aruncați în dulapuri sanitare până la îngropare, iar mamele lor sunt forțate să-și reia munca următoarea zi, fără îngrijiri medicale sau odihnă.
Un alt respondent a declarat că au fost hrăniți doar cu o supă făcută din apă, sare și nisip. Cei puși la muncă forțată pe terenurile taberei au primit o supă care conținea iarbă și făină de porumb ca agent de îngroșare. „Prizonierii prinși culegând și mâncând iarbă de pe terenuri erau bătuți cu o lopată.” Un prizonier care a îndurat trei ani într-un asemenea lagăr cântărea doar 27 de kilograme la eliberare și avea leziuni renale grave.
Rata mortalității între prizonieri este ridicată, iar corpurile sunt incinerate la fiecare trei zile, spune un alt supraviețuitor. „Cenușa corpurilor incinerate era împrăștiată pe câmp și tot câmpul era negru pe timp de vară când ploua, pentru că uleiurile conținute de cenușa umană se ridicau la suprafață,” au spus prizonierii. „Când plantau spanac, creștea gros și înalt.”
Supraviețuitorii rămân afectați mental pe viață de cruzimea pe care au suferit-o și la care au fost martori. „Aceste experiențe rămân cu mine ca traumă. Am coșmaruri în miez de noapte. Memoria supraviețuirii între mormane de cadavre este încă vie în amintirea mea.”
Credincioșii curajoși îi ajută pe ceilalți prizonieri, cu toate că știu tortura și violențele suferite de prizonierii creștini și că descoperirea acestor fapte ar rezulta într-o bătaie severă. Un intervievat își amintește cum un prizonier creștin i-a spus „Dumnezeu m-a trimis aici pentru tine.” Intervievatul a mărturisit: „În cele din urmă am ascultat-o… A fost o lumină care a venit și m-a încălzit când mă înecam în durerea mea… M-aș fi sinucis dacă nu ar fi fost ea.”
Complicitatea dintre autoritățile comuniste din Coreea de Nord și China în ce privește arestarea, pedepsirea și repatrierea forțată a creștinilor a fost descrisă de către refugiații nord-coreeni exilați. Investigatorii au documentat tortura și abuzul nord-coreenilor în China, înainte de a fi deportați spre țara de baștină, unde erau mai departe torturați și trimiși în lagăre brutale de reeducare pentru „crima” de a avea credință creștină. Mărturiile confirmă zvonurile în ceea ce privește colaborarea guvernului chinez cu autoritățile nord-coreene.
Un creștin nord-coreean a fost răpit în China de către trei bărbați chinezi și o nord-coreeană, dus la granița de pe Râul Amnok (cunoscut și drept Râul Yalu) unde a fost preluat într-o barcă de cel puțin patru agenți de securitate nord-coreeni care urmau să-l treacă râul pentru interogare. Într-un alt caz, copilul unui intervievat a fost închis într-o închisoare politică din Coreea de Nord pentru că părintele lui a fost la biserică în China. Părintele a fost ulterior informat că copilul a murit în acel lagăr.
Un martor a relatat povestea unui creștin de 33 de ani care a trecut prin perioade îndelungate de tortură în închisorile chineze, incluzând trei zile de interogatoriu fără odihnă, în timp ce era legat de un scaun de lemn cu spătar făcut din tablă ondulată și o bară transversală de metal peste față. Creștinul avea coloana deformată și malnutriție severă când a fost deportat forțat în Coreea de Nord, unde abuzul a continuat. Creștinul a fost, în cele din urmă, trimis într-un lagăr politic.
Il-Iyong Ju, un avocat al drepturilor omului exilat a scris într-o prefață a raportului că „acțiunile pline de cruzime” ale celor din Coreea de Nord care persecută creștinii trebuie prevenite. El a adăugat că „oficialitățile nord-coreene, ale căror crime evocă gânduri despre Auschwitz, trebuie identificate și trase la răspundere. Nu trebuie să uităm mărturiile supraviețuitorilor, care au învins moartea în Coreea de Nord, cuprinse în acest raport.”
Be the first to comment