Lumina și adevărul lui Dumnezeu pentru tătari

În cursul anului trecut, Biblia a fost publicată în patru limbi turcice, una dintre ele fiind tătara. În mai 2016, Biblia a fost primită atât de către comunitatea academică, cât și de către cea religioasă, la lansarea cărții în orașul Kazan din Rusia. La acest eveniment, Teofan, mitropolitul ortodox al Kazanului și al Republicii Tatarstan și-a exprimat speranța ca Biblia în limba tătară să devină temelia pentru o renaștere spirituală.

O lună mai târziu a avut loc un al doilea eveniment în onoarea noii Biblii, o sărbătoare în care membrii echipei de traducere s-au adunat împreună cu credincioși tătari. S-a citit din Biblia nou-tradusă și au fost cântate cântece bazate pe textul ei. Membrii echipei de traducere au descris procesul traducerii, iar credincioșii tătari și-au împărtășit bucuria de a avea de acum întreaga Biblie în propria limbă. Ei au descris modul în care o Biblie în limba maternă atinge oamenii mult mai profund decât o face Biblia rusească. „Era ca și cum Dumnezeu îmi vorbea în tătărește!”, mărturisea un frate.

Pe măsură ce Biblia în limba tătară era distribuită în orașe și sate, po-veștile despre impactul produs de aceasta erau trimise înapoi la editura din Moscova. Un pastor tătar povestește despre cum a împărtășit Evanghelia cu prietenul său care nu cunoștea limba tătară suficient de bine ca să o vorbească în viața de zi cu zi, deși era etnic tătar. El vorbea în mod normal în rusește. „Am citit cu voce tare pilda fiului risipitor din Evanghelia după Luca în limba rusă. El a ascultat cu interes, însă nu părea să fie profund atins de ceea ce auzea. Apoi am luat Biblia în limba tătară și am început să citesc același pasaj în tătărește. În momentul în care am ajuns la partea în care tatăl iertător i se adresează fiului său mai mare cu cuvântul ulym („fiul meu”) în tătară, lacrimile i-au țâșnit din ochi și el a plâns pentru multă vreme. Acest unic cuvânt în tătărește a atins unele dintre cele mai ascunse corzi ale sufletului lui.”

Tătarii și rușii

Patria tradițională tătară se află lângă râul Volga, în centrul Rusiei. Capitala este la Kazan, oraș cu o populație în creștere, de circa 1,2 milioane de locuitori. Este un oraș cu o istorie de o mie de ani, tradiții culturale puternice și o influență economică semnificativă, un oraș universitar cu o înaltă reputație, un oraș sportiv care va găzdui alături de alte orașe Cupa Mondială FIFA în 2018, un loc în care Rusia europeană întâlnește Siberia și unde musulmanii și creștinii se amestecă.

Circa jumătate din locuitorii Kazanului sunt tătari, iar cealaltă jumătate sunt ruși. Cei mai mulți dintre tătari sunt musulmani, în timp ce cei mai mulți dintre ruși sunt membri ai Bisericii Ortodoxe. Site-ul web al orașului afirmă: „Kazan combină cu ușurință cultura și tradițiile din est și vest: alături de minaretele minunat crestate se află vechi biserici ortodoxe”. Libertatea conștiinței și a credințelor religioase este integrată în constituția Republicii Tatarstan, iar guvernul este mândru de palmaresul de toleranță religioasă și dialog interconfesional.

Însă relațiile nu au fost dintotdeauna atât de amiabile. Tătarii s-au aflat mereu pe linia de bătaie unde lumea musulmană întâlnește creștinătatea, iar povestea spune că atunci când Țarul Ivan al IV-lea (cunoscut drept Ivan cel Groaznic) al Rusiei a capturat Kazanul în 1552, unii dintre nobilii tătari au fost decapitați, în timp ce alții au fost întemnițați și forțați să se boteze. Impactul acestor acțiuni a fost atât de puternic încât, până în prezent, cuvântul tătăresc pentru „a boteza” în vorbirea populară obișnuită înseamnă „a fi blestemat de Ivan cel Groaznic”.

Legenda spune că prințesa tătară, Söyembikä, față în față cu perspectiva căsătoriei cu Ivan cel Groaznic, a acceptat cererea sa cu condiția ca el să-i construiască un turn din care să-și poată privi împărăția. Turnul a fost construit. Ea a urcat până sus în turn – și a sărit. Turnul Söyembikä, în inima Kremlinului Kazanului, este astăzi cel mai faimos dintre toate monumentele tătare.

Peste 200 de ani de traducere a Bibliei

Prima porțiune a Scripturii publicată în limba tătară este posibil să fi fost Evanghelia după Matei în 1807, urmată îndeaproape de Psalmi și de Noul Testament în întregime. La fel ca orice altă literatură tătară a vremii, folosea scrierea arabă. Cu toate acestea, limba acestor traduceri era mai mult turcică decât tătară.

În cea de-a doua jumătate a secolului al 19-lea, lingvistul și pedagogul rus Nikolai Ilminsky (1822-1891) a adus un elan proaspăt lucrării de traducere a Bibliei tătare și, ca rezultat al conducerii sale, Matei, Psalmii, cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor și cartea deuterocanonică Eclesiastul au fost traduse în tătărește între 1864 și 1907. Acestea au fost traduse într-o limbă destul de apropiată de cea de astăzi și publicate în scriere chirilică. În timpul erei sovietice, Institutul pentru Traducerea Bibliei, fondat în 1973, a retipărit aceste traduceri. În momentul în care nu mai era nimic de retipărit, au început să lucreze la o nouă traducere, care a rezultat în publicarea celor patru Evanghelii și a cărții Faptele Apostolilor în 1985.

După căderea Uniunii Sovietice, Institutul pentru Traducerea Bibliei a format o nouă echipă, în Kazan. Organizațiile SIL International și United Bible Societies au fost invitate să se alăture echipei, contribuind cu competențele lor în lingvistică, teoria traducerii și cunoștințe biblice. Echipa a lucrat la Noul și Vechiul Testament simultan, iar Noul Testament a fost publicat în 2001. A rămas blestemul lui Ivan cel Groaznic? Cuvântul jignitor care în mod tradițional însemna „a boteza” a fost înlocuit cu un altul, care înseamnă „a scufunda în apă”.

Lucrarea de traducere a Vechiului Testament a continuat, iar Pentateuhul a fost publicat în 2007. În 2013, textul Vechiului Testament a fost finalizat, împreună cu un text revizuit al Noului Testament, iar întreaga Biblie a fost publicată în 2016.

Tătarii reprezintă cel de-al 565-lea grup etnic din lume și al cincilea grup etnic non-slav din cadrul Federației Ruse, care a primit întreaga Biblie. În Europa, unde trăiesc circa șase milioane de tătari, constituiau cel mai mare grup etnic care nu avea Biblia completă în limba maternă.

În Psalmul 43, psalmistul se roagă „Trimite lumina și credincioșia Ta ca să mă călăuzească și să mă ducă la muntele Tău cel sfânt.” Prin Biblia în limba tătară, Dumnezeu trimite lumina și adevărul Său tătarilor și îi aduce la muntele Său cel sfânt, ca și ei să audă:

Күндер миңа якты нурыңны вә хакыйкатеңне – юлымнан мине әйдәп барсыннар, изге тавыңа, Синең торагыңа, җитәкләп китерсеннәр мине. (Psalmul 43:3)

[sursa: Wycliffe Global Alliance]