Între 5 ianuarie și 3 martie 2020, Damaris B., studentă în anul II la CRST, și-a desfășurat practica misionară în Turcia, mai specific în Istanbul și Isparta, pentru că, mărturisește ea: „Încă din martie 2019, când am pășit pentru prima dată în Istanbul, am simțit că Domnul vrea să mă întorc acolo pe termen lung. M-am întors în luna ianuarie a acestui an, cu dorința ca Domnul să îmi confirme dacă acolo Îl voi sluji sau într-o altă țară. Acum, când cele două luni s-au scurs, sunt sigură că va trebui să mă întorc acolo, dar nu singură, ci alături de viitorul soț.”
Acolo s-a implicat într-o echipă alături de aproximativ 30 de persoane, din diferite părți ale lumii. Erau atât din SUA, Coreea, Peru, Paraguay, cât și din Italia. A fost o experiență foarte interesantă să afle detalii despre țările lor de proveniență, dar și să participe alături de ei la închinare.
Pe lângă aceste părtășii, a avut bucuria de a participa la un program de biserică desfășurat într-un apartament. Seara aceea a fost o seară minunată pentru ea. Deși i se traduceau discuțiile și cântările, a rămas plăcut surprinsă să afle cum au ajuns la Dumnezeu diferiți musulmani: „Auzind poveștile lor, plângeam de bucurie văzând oameni asupra cărora Dumnezeu Și-a lăsat amprenta, schimbându-i din musulmani radicali în creștini care sunt gata să-L mărturisească pe El și celor din jur”.
Acolo evanghelizările publice sunt interzise, dar nimeni nu te poate opri să te rogi lui Dumnezeu pentru această țară în timp ce te plimbi pe străzile de acolo și chiar să-L mărturisești pe Hristos individual.
Damaris ne-a mărturisit: „Deși îmi era teamă să intru în vorbă cu localnicii, neștiind la ce reacții să mă aștept, când am început să le vorbesc unora dintre ei despre Dumnezeu, am simțit un sentiment de fericire și bucurie în același timp, văzând că Dumnezeu vrea să se folosească și de mine în această țară, care este cuprinsă de întuneric spiritual.”
În Isparta a participat la întâlnirea cu una dintre prietenele musulmane ale misionarei la care a stat, spunând despre aceasta că a fost: „o întâlnire la care am fost surprinsă, bucuroasă, dar și frustrată în același timp. Fata aceea asculta cântece creștine fiindcă îi dădeau o stare de bine, citea Psalmi din Biblie, dar se ruga lui Allah în moschee. Mi-a fost greu să o înțeleg, dar ceea ce am putut face a fost doar să îi pun niște întrebări la care să se gândească (întrebări legate de Dumnezeu, moarte, veșnicie) dar și să mă rog pentru ea.”
Să ne rugăm Domnului ca dragostea și lumina Evangheliei să strălucească și în inima acestei tinere care caută Adevărul!
Be the first to comment