Chetto și Pipo – locații noi pe traseul mântuirii

de Sandu și Marinela Maghiar

Popas între Rundu și Katima Mulilo

Drumul e întins și drept. În urmă ai lăsat orașul Rundu, iar parcurgând 500 de km vei ajunge în Katima Mulilo. Undeva la jumătatea distanței dintre aceste două orașe se află satul Chetto, locuit de 500 de boșimani khwe. Nu există niciun semn care să indice localitatea, dar poți zări gospodării tipic africane pe lângă șosea. Copii zburdând pe lângă drum, sub copaci, sau prin iarba înaltă vara sunt un alt semn că această zonă e locuită. Unele gospodării nu sunt ușor de observat din mașină, fiind situate mai aproape de natură, principala sursă de hrană. 

Aici există o clinică cu un singur asistent medical, o școală primară și o mică secție de poliție. Există și trei fântâni care alimentează comunitatea cu apă, iar în apropierea uneia dintre ele se poate vedea o împrejmuire distrusă de animale (măgari și elefanți), care fusese pusă cu scopul de a proteja grădina comunității. Atacurile elefanților i-au descurajat pe localnici să mai grădinărească, astfel că aceasta a rămas în paragină. Oamenii au revenit la sursa lor inițială de hrană: fructe, frunze, semințe de proveniență sălbatică. Uneori, guvernul le trimite câte un transport de făină de porumb din care își gătesc mămăliga tradițională în Namibia și în multe alte părți ale Africii. Aici se numește pap

Foarte puțini boșimani sunt educați. Cel mai mare obstacol în calea educației este mentalitatea celor mai în vârstă. Cu toate acestea, ei au niște cunoștințe despre natură și abilități de supraviețuire deosebite. În mod tradițional, boșimanii cred într-un dumnezeu distant, abstract, neimplicat (!Khub), iar strămoșii lor sunt mediatori între aceștia și !Khub. Spiritele strămoșilor sunt chemate în ajutor în situații dificile, de boală, secetă, sau pentru ajutor la vânătoare. În prezent, vânătoarea este interzisă prin lege. 

Limba khwedam este una dintre cele mai grele limbi vorbite în Namibia, fiind o limbă cu click-uri. De asemenea, nu există o cultură scrisă bogată, ceea ce face dificil accesul la învățarea ei. Din această cauză, Biblia nu este încă tradusă în totalitate în limba lor. Există fragmente, însă datorită caracterului oral al tradiției lor, Wycliffe și alte organizații de traducere a Bibliei încurajează traducerea orală. O traducere scrisă nu i-ar ajuta prea mult, deoarece oamenii trebuie învățați să citească, mai întâi de toate. 

La încă 10 km de Chetto este Pipo. Un sătuc mai mic, casă a 100 de persoane, care fac parte din același trib. Această comunitate nu are nimic altceva decât obișnuitele colibe și o fântână manuală, care e mai mult defectă. Șeful satului, chief William, a fost foarte deschis pentru evanghelizare de la bun început. A fost botezat de catolici, însă nu era un creștin practicant. 

Kilometrul zero

Anul 2013 a fost un an important în viața acestor oameni. Am putea să îl numim „kilometrul zero”. Acum știm că Dumnezeu avea un plan măreț în aceste sate atunci când colegul nostru, Octavian Retegan a decis să se stabilească în Chetto. 

După ce a vizitat comunitatea de boșimani khwe și după ce a aflat că nimeni nu se îngrijește de nevoile lor spirituale, s-a simțit responsabil să le predice Evanghelia. A decis să locuiască în Chetto și timp de aproape un an a stat între ei, vorbindu-le despre Domnul, învățându-i din Biblie și căutând să-i cunoască îndeaproape. Boșimanii aceștia au mai avut contact cu Evanghelia predicată de catolici, însă au continuat să se închine și strămoșilor, după tradiția lor. Nimeni nu le-a spus înainte că a fi creștin implică renunțarea la practicarea vrăjitoriei. Din păcate, lui Octavian nu i s-a mai acordat viză de ședere în țară la sfârșitul anului 2014, și a trebuit să se orienteze spre un alt câmp de lucrare; astfel ne-a rămas nouă sarcina să continuăm ceea ce a început Domnul prin el. 

Drum cu serpentine

Familia Maghiar

Noi am pășit pentru prima dată în Namibia în primăvara anului 2012, pe o perioadă de practică de șase săptămâni, în timp ce eram studenți la Centrul Român de Studii Transculturale, Agigea, Constanța. După ce am absolvit școala am revenit un an mai târziu pentru trei luni, pentru cercetare și căutarea voii lui Dumnezeu privitor la locul în care să ne stabilim pe termen lung în țară. 

Atunci pașii ne-au fost îndreptați spre Rundu, un oraș cu 62 000 de locuitori. Un an și jumătate am fost voluntari acolo, într-o școală creștină fondată de un pastor și soția lui. După plecarea lui Octavian, dorința noastră a fost să ne mutăm mai aproape de satele unde el a început să semene sămânța Cuvântului. Însă Ministerul Afacerilor Interne și Imigrărilor nu ne-a acordat permis de ședere în țară pe baza lucrării spirituale. A fost o perioadă dificilă pentru noi deoarece așteptam să ni se nască primul copil și din cauza aceasta nu puteam călători, iar după două contestații depuse am primit un termen de 21 de zile să părăsim țara. În această perioadă de 21 de zile s-a ivit o oportunitate ca Marinela să predea cursuri de limba engleză la o universitate. 

Totuși, am fost nevoiți să plecăm în România (în martie 2015) cu băiețelul nostru de 2 luni, în așteptarea permisului de muncă. Din nou au urmat cinci luni de așteptări, frământări și incertitudine care ne-a dus până în punctul de a ne gândi la un alt câmp de lucrare. Imediat a sosit și e-mailul mult așteptat: viza a fost aprobată pentru doi ani. De atunci am mai primit încă doi ani fără nici o situație neplăcută. Știm că aceasta se datorează Domnului care a răspuns tuturor rugăciunilor care au fost înălțate pentru noi de toți cei dragi. 

Schimbări de peisaj

În cei aproape cinci ani de când locuim în Namibia am locuit în patru orașe diferite. Acest lucru ne-a permis să înțelegem diversitatea culturală a țării, având 11 triburi majoritare. În această perioadă Dumnezeu ne-a scos în cale câțiva oameni-cheie cu care lucrăm.  

Soner este unul dintre oamenii de bază din Chetto, fiind liderul bisericii. Este poate cel mai educat din sat și de mulți ani colaborează cu Wycliffe la traducerea și folosirea Bibliei în limba khwedam. Cu mai mulți ani în urmă și-a pierdut soția și de atunci locuia singur cu fetița lui. La începutul anului 2017, ea s-a îmbolnăvit brusc; Soner a dus-o la clinica din sat, însă – ne spunea el – nu a fost nimeni să o trateze. În câteva zile fetița de 7 ani s-a stins, iar el a rămas singur. Ne-a întristat enorm această veste, însă suntem întăriți că până și în mijlocul suferinței Soner a rămas tare și credincios în lucrare.

Nelson a fost de la bun început dedicat slujirii în biserica din Pipo, la început ca traducător. Are cinci copii și a fost primul din aceste sate care a spus că vrea să fie botezat. Pastorul Jeke locuiește în Katima Mulilo unde a plantat o biserică, a deschis o grădiniță și predă cursuri biblice. Este căsătorit cu Kaleni și au patru copii. De când locuim mai departe de Chetto și Pipo (ianuarie 2017) se implică mai mult acolo și e un om de nădejde. 

Revenind la descrierea făcută satelor la început, ne bucură faptul că la peisaj s-au adăugat și două clădiri unde credincioșii din Chetto și Pipo se pot aduna la închinare. Suntem recunoscători fraților care până acum ne-au vizitat în Namibia și au pus umărul la cele două construcții ridicate în noiembrie-decembrie 2016 (în satul Chetto) și în mai-iunie 2017 (în Pipo). Ei au venit din diferite biserici românești din diaspora (Tabor, Bruxelles; Alfa-Omega, Luton) și din România (Golgota, Târgu Jiu). De asemenea, le mulțumim tuturor bisericilor (din Anglia, Belgia, Italia și România) care s-au implicat financiar în această lucrare.

Cea mai importantă schimbare de peisaj în viața comunităților din Chetto și Pipo este cea spirituală. Un semn concret al acestui lucru a fost ziua de 9 decembrie 2017 când a avut loc primul botez nou-testamental. Oamenii au fost dispuși să lase închinarea la strămoși în favoarea vieții noi pe care o dă Hristos. 

În ambele sate am avut 46 de persoane care L-au mărturisit pe Domnul în apa botezului. În Chetto s-au botezat 19 persoane, iar în Pipo 21 de persoane au venit hotărâte să încheie legământ cu Domnul. Încă cinci s-au decis pe loc, în urma auzirii Cuvântului. 

Călătoria continuă

Nu știm concret ce planuri are Domnul cu noi în viitor, însă noi ne rugăm ca, dacă va fi necesar să ne mutăm încă o dată în altă parte a țării, aceasta să fie Katima Mulilo. Planul nostru în Katima este să ajutăm la dezvoltarea școlii biblice aparținând de biserica pastorului Jeke pentru a instrui păstori locali fără studii teologice, sau viitori plantatori de biserici. Momentan locuim în orașul Walvis Bay, un oraș portuar, cu 62.000 de locuitori. Ne implicăm în biserica păstorului Peter Nalyeende, prin predicare, studiu biblic și în lucrarea cu copiii. 

Îți mulțumim că ai făcut această scurtă călătorie împreună cu noi, citind acest articol. Sperăm că te-a încurajat să afli despre „schimbările de peisaj spiritual” din Namibia și dacă dorești să afli mai multe, nu ezita să ne scrii pe adresa de email: sandu.maghiar@interchange.ro sau să contactezi biroul Agenției Penticostale de Misiune Externă. 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*