Fanny Marion Jackson Coppin

Fanny Marion Jackson Coppin (1837 – 21 ianuarie 1913) a fost o profesoară și misionară de culoare, născută ca sclavă în Districtul Columbia. Autobiografia ei nu face nicio referire la tatăl ei și o menționează foarte puțin pe mama ei, Lucy Jackson. Bunicul ei a cumpărat libertatea lui și a patru dintre copiii lui, însă nefiind de acord cu circumstanțele nașterii lui Fanny, a lăsat-o pe ea și pe mama ei în sclavie. O mătușa de-a ei a strâns cu greu suma necesară de 125$ pentru eliberarea lui Fanny și a trimis-o să locuiască la o altă mătușă. La paisprezece ani s-a mutat la o altă rudă și pentru a-și câștiga existența s-a angajat ca servitoare în casa autorului George Henry Calvert. Acolo a lucrat timp de șase ani și i se permitea timp de o oră o dată la două zile să-și continue studiile; ea a urmat cursurile școlii celor de culoare pentru o scurtă perioadă de timp și lua lecții de pian și chitară. Adânc înrădăcinată în sufletul ei era dorința de a obține o bună educație și de a merge mai apoi să-i învețe pe cei din rasa ei.

În continuare a urmat cursurile Școlii Normale de Stat din Bristol, iar apoi ale colegiului Oberlin din Ohio, unul dintre puținele colegii din țară pe care aveau și negrii dreptul să le urmeze. După primul an de studiu i s-a permis să avanseze la cursurile rezervate de obicei doar pentru bărbați. Fiind încă studentă, a fost repartizată ca profesoară la o clasă care, sub călăuzirea ei, s-a dublat ca număr. După absolvire a fost chemată la Institutul Tinerilor de Culoare pentru a preda greacă, latină, matematică avansată și a fost numită director al departamentului de fete. În 1869 a devenit directorul institutului, fiind prima femeie de culoare care să dețină un post de conducere într-o instituție de învățământ. A petrecut circa 27 de ani la institut, unde a instruit viitorii lideri de culoare.

În toamna anului 1881, Fanny Jackson s-a căsătorit, în Biserica Baptistă din Washington pe care o frecventa încă din copilărie, cu Reverendul Levi Jenkins Coppin de la Biserica Africană Metodistă Episcopală. Cei doi nu au avut copii. Deși nu a renunțat la a preda și a avea o influență covârșitoare în lumea academică și în promovarea educației pentru femeile de culoare, căsătoria i-a deschis noi oportunități în domeniul misiunii, de care s-a bucurat și pe care s-a grăbit să le fructifice. A ocupat funcția de președinte al Societății Misionare a Femeilor și a călătorit intensiv atât în Statele Unite cât și în afară la diferite conferințe pentru a vorbi despre capacitatea femeilor de culoare de a se implica și de a face lucruri remarcabile pe câmpul de misiune.

Sănătatea ei a început să se deterioreze în 1898 și după ce și-a luat în repetate rânduri concedii medicale de la institut, în 1902 a decis să demisioneze. În luna noiembrie a aceluiaș an, Fanny și soțul ei s-au mutat în Cape Town, Africa de Sud, unde el fusese numit episcop. Fanny a călătorit mai apoi mii de kilometri și le-a vorbit femeilor despre neprihănire, cumpătare și judecata care va veni. Pe măsură ce călătorea și intra în contact cu aceste femei, ea le organiza în societăți misionare și le încuraja să se unească în lucrare.

S-a reîntors în Statele Unite ale Americii după 10 ani de lucrare misionară și a murit de arterioscleroză câțiva ani mai târziu, în Philadelphia.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*