Annie Armstrong

Annie Armstrong se afla tot timpul în miezul lucrurilor. S-a născut în 1850, la mijlocul secolului al nouăsprezecelea în Baltimore, Maryland, care era prins la mijloc între Nord și Sud în Războiul Civil. Familia ei era foarte bogată și avea legături cu liderii nou înființatei Convenții a Bisericilor Baptiste de Sud. Ea a spus o dată că ar putea fi prezbiteriană sau poate episcopală, dar niciodată baptistă! În mod ironic, în jurul vârstei de 20 de ani, Annie s-a alăturat unei biserici din Convenția Baptistă de Sud. De atunci încolo, râvna ei și abilitățile de conducere pe care le avea au condus-o până în centrul lucrării de misiune a femeilor baptiste.

La o vârstă fragedă, Annie a însoțit-o pe mama ei la întâlnirile misionare ale organizației Femei pentru Femei, unde a auzit despre importanța dărniciei și rugăciunii pentru misiune. Deși Annie a auzit multe despre aventurile lui Lottie Moon și a altor misionare de peste hotare, ea nu simțea chemarea către misiune internațională. În schimb, inima ei bătea pentru misiunea locală și a început să lucreze în țară cu indieni, imigranți, oameni de culoare și copii. Anul 1880 a însemnat un punct de cotitură în viața ei. Ca răspuns la mesajul unui vorbitor cu privire la condițiile precare și nevoile uriașe ale indienilor, Annie și alte femei au trimis haine unor copii indieni. Fără cele 240 de seturi de îmbrăcăminte pe care aceste femei le-au trimis, școala la care învățau acești copii ar fi fost nevoită să se închidă. De aici a început călătoria lui Annie în domeniul misiunii.

În 1882, la vârsta de 32 de ani, ea a ajutat la fondarea Uniunii Misionare a Femeilor și a devenit primul președinte al acesteia. Obiectivul societății era acela de a implica femeile în sprijinirea lucrării de misiune a Convenției Baptiste de Sud.

Annie credea în Hristos din toată inima ei, însă mâinile ei au fost cele care au exprimat această credință într-un mod tangibil. În 1888, Annie a fost aleasă secretară pentru comunicare al Uniunii Misionare a Femeilor. Fiind prima secretară în domeniul comunicării, ea a luat foarte în serios sarcina de a coresponda. Annie petrecea foarte mult timp scriind scrisori pentru a sprijini misiunea, iar uneori scria până ce degetele ei nu mai puteau ține stiloul. Cele mai multe dintre aceste scrisori erau destul de lungi și pline de convingerea că mai multe se pot face și ar trebui să se facă în eforturile misionare. Doar în 1893 ea a scris aproape 18.000 de scrisori!  În 1889 Annie a aflat că Lottie Moon slujea în China de 11 ani fără pauză, din cauză că nu era nimeni care s-o înlocuiască dacă ar fi plecat. Annie a considerat că este o rușine faptul că Lottie a fost lăsată acolo singură, așa că a organizat o strângere de fonduri de Crăciun pentru ca mai mulți misionari să poată merge în China. Această colectă a devenit o tradiție anuală și în prezent este cunoscută pe larg printre cei care fac parte din Convenția Baptistă drept Colecta de Crăciun Lottie Moon.

Annie Armstrong a refuzat întotdeauna să primească salariu pentru lucrarea pe care a făcut-o în cadrul Uniunii Misionare a Femeilor, iar în 1906 s-a retras din lucrarea desfășurată în cadrul acesteia. În toți acești ani ea a scris mii de scrisori, a condus sute de campanii de strângere de fonduri și a organizat societățile de misiune ale femeilor din fiecare stat din Sud.

Annie a determinat bisericile să dăruias

că mai mult, să se roage mai mult și să facă mai mult pentru a câștiga oameni pentru Hristos. În 1934, drept recunoaștere pentru eforturile ei de pionierat în domeniul misiunii, cât și pentru pasiunea vieții ei pentru lucrarea lui Dumnezeu din America, Convenția Baptistă de Sud a organizat Colecta de Paște Annie Armstrong pentru misiune pe plan local, care în prezent se numește Colecta de Paște Annie Armstrong pentru Misiune în America de Nord. Această colectă a susținut de-a lungul anilor mii de misionari care i-au evanghelizat pe cei pierduți, care au alinat nevoile a milioane de oameni și care au fondat mii de biserici în Statele Unite și Canada.

Annie Armstrong a murit pe 20 decembrie 1938, anul în care Uniunea Misionară a Femeilor aniversa 50 de ani de existență. Pe piatra ei funerară scrie „A făcut ce a putut”.