Expuneri transformatoare

de Daniel Bujeniță

În multe discuții purtate cu credincioși români reiterez faptul că expunerile transculturale au rezonanță mai puternică în cei care merg în teritorii de misiune, decât în viețile indigenilor care sunt vizitați și slujiți pentru câteva zile. 

De fapt, călătoriile de misiune pe termen scurt trebuie să fie văzute, cel puţin parţial, ca pregătiri pentru o implicare activă în misiune, conștienți fiind că putem vedea comunități transformate și biserici viabile doar prin munca misionarilor dedicaţi, care sunt implicaţi în misiune pe termen lung.

În perioada 13-20 noiembrie anul acesta, am fost în Dhaka, Bangladesh, împreună cu pastorul Cadmiel Paveloni din Lugoj, Liviu Măcelar din Zalău și Ioan Costan din Sibiu, iar această expunere transculturală a avut un impact transformator pentru fiecare în parte:

Una dintre dorințele mele cele mai puternice cu privire la slujire a fost să ajung într-o zi pe câmpul de misiune externă, și, iată lucrul acesta s-a întâmplat de curând odată cu plecarea în vizita misionară în Bangladesh. Chiar dacă timpul petrecut acolo a fost foarte scurt, impactul a fost puternic. Am auzit multe despre misiunea externă, despre provocările, greutățile și bucuriile pe care le întâmpină misionarii noștri, dar de data aceasta am văzut cu ochii mei ceea ce înseamnă cu adevărat această lucrare. 

Impactul a fost puternic, în primul rând din pricina culturii diferite din această țară, lucruri care pentru noi par normale, acolo au cu totul altă însemnătate. Am apreciat misionarii noștri pentru că au reușit să se adapteze excelent din punct de vedere cultural (învățarea limbii locale, vestimentația, anumite obiceiuri). 

Pe de altă parte, am rămas impresionat de deschiderea oamenilor de acolo pentru Evanghelie, în special a studenților. Am participat la câteva acțiuni desfășurate în campusul studențesc din capitala Bangladeshului și de fiecare dată am văzut, din partea celor cu care am intrat în discuție, o sete imensă de cunoaștere a culturii creștine, a Scripturii și a lui Dumnezeu. E uimitor faptul cum Domnul a creat această posibilitate de a lucra în rândul studenților. Nu doar setea după cunoaștere îi caracterizează pe acești tineri, ci și ospitalitatea. Nu mică mi-a fost mirarea când ne-au invitat pe cheltuiala lor să povestim la un ceai. 

Din altă perspectivă, starea socială a oamenilor de acolo, sărăcia, lipsa de igienă și multe altele, m-au determinat să vin cu o altă perspectivă asupra vieții mele din România. Oricât de puțin am avea noi, acolo sunt oameni care trăiesc la limita subzistenței. Sunt motivat să Îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru familia mea, pentru biserică, țară, credință, prieteni etc. 

În final, sunt recunoscător Domnului pentru această experiență, m-am bucurat de părtășia cu frații și misionarii de acolo, sunt mult mai motivat să provoc pe ceilalți la a susține în rugăciune și financiar pe cei care se află în misiune externă. Pentru că nevoia de misionari este foarte mare, am de gând să caut credincioși dispuși să se dedice misiunii pe termen lung. Merită să folosim la maxim resursele de care dispunem în generația aceasta pentru a ajunge până la marginile pământului cu mesajul mântuirii. 

Liviu Măcelar

Claxoane, ricșe, mopede cu trei roți, mașini vechi de origine japoneză, oameni mulți și parcă într-o continuă alergare, miros de orez fiert și bine condimentat – aceasta a fost prima impresie când am coborât din avion în aglomeratul oraș Dhaka. Dacă ar fi fost după mine, aș fi luat următorul avion spre casă, dar Dumnezeu a vrut să mă învețe să aștept și să cunosc ceea ce El iubește, să mă învețe să privesc dincolo de aparențe, dincolo de culoarea pielii, de cultură, de obiceiuri.

Am descoperit oameni cu suflet mare, cu o inimă ospitalieră, iubitori și dornici să-L descopere pe Dumnezeul românilor. Am descoperit un grup unit de tineri cu sânge românesc ce și-au pus toată energia și viața la dispoziția Domnului și în slujba bengalezilor cu un singur scop, lărgirea Împărăției lui Dumnezeu.

Timp de o săptămână L-am văzut pe Dumnezeu între tineri studenți cu o capacitate intelectuală deosebită, dar L-am văzut și în comunități cu oameni săraci, oameni ce trăiesc de pe o zi pe alta, dar care aveau inima larg deschisă pentru Cuvântul lui Dumnezeu.

Vreau să mă întorc în Bangladesh, cu o altă abordare, cu alt entuziasm, dar… până atunci am să mă rog mai mult pentru grupul de români de acolo, pentru Octavian, Ashley, micuța Hadassa, pentru Maria, Tibi și pentru comunitatea creștină de bengalezi, o comunitate mică dar plină de energie și entuziasm pus la dispoziția Domnului. 

Cadmiel Paveloni

Pentru mine această experiență a fost marcantă și m-a făcut să-mi pun un mare semn de întrebare. Oare chemarea la misiune pe termen lung este și pentru mine?

La sfârșitul acestei expuneri transculturale fiecare am împărtășit ce a însemnat pentru noi călătoria din Bangladesh. Răspunsul meu a fost: îmi pare foarte rău că plec (pentru că nevoia de a propovădui Evanghelia e foarte mare, iar slujitorii sunt prea puțini), mi-aș fi dorit să mai stau. Aveam sentimentul că trăiam acolo de o viață și înainte de a pleca am avut sentimentul că o parte din mine rămâne acolo.

Nu știu încă sigur dacă aceste sentimente au fost datorită expunerii la cele întâmplate pe timpul slujirii scurte sau a fost un mod prin care Dumnezeu mi-a vorbit! Încă mă rog pentru călăuzire și aștept ca Dumnezeu să-mi vorbească clar în această direcție. Și cred că Dumnezeu îmi va vorbi! 

Ioan Costan


Be the first to comment

Leave a Reply