Cele două cataloage ale vieții

Iată, v-am învățat legi și porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire!

Deuteronom 4:5

Viziunea Centrului Român de Studii Transculturale (CRST) este de a echipa creștini români, într-un cadru de excelență, pentru a fi trimiși ca misionari la popoarele cel mai puțin evanghelizate, cu precădere în țările islamice. Având o viziune atât de specifică și un program de instruire de doi ani de zile, conducerea CRST prețuiește fiecare student înrolat în procesul de formare pentru misiune. În zilele noastre, sunt mulți cei care aleg să meargă în misiune, dar nu agreează ideea de a dedica o perioadă de timp pentru școală, considerând că misiunea este urgentă, iar instruirea misionară nenecesară.  

Tânăra Georgiana Z., provine din Biserica Alfa și Omega din localitatea Turda, județul Cluj, iar acum este studentă la CRST în anul II. La data de 1 ianuarie 2018, accentuează Georgiana, „slujeam în biserica locală, cariera mea era în ascensiune, însă totuși era ceva ce lipsea. Ceva ce nu putea fi înlocuit nici prin muncă, nici prin slujire. Deși în biserica mea se vorbea despre misiune și foarte mulți misionari ne vizitau, inima mea nu s-a deschis decât în momentul în care am parcurs cursul Kairos, în februarie 2018.” 

În toamna aceluiași an a urmat o călătorie de misiune pe termen scurt în Bangladesh, context în care Georgiana a înțeles că Domnul o cheamă să renunțe la locul de muncă și să devină misionară. A răspuns cu dragoste chemării la misiune, dar a acceptat cu greu propunerea de a urma programul de doi ani de zile de la CRST. Iată cum descrie Georgiana procesul prin care a trecut până a ajuns la bucuria de a fi studentă CRST:

„Ideea de a mai face încă o școală nu m-a prea încântat la început, însă am fost conștientă că am nevoie de câteva cursuri pregătitoare. În mintea mea, mă agățam cumva de ideea de a lua doar câteva cursuri specifice și apoi să plec în misiune, așa că priveam ca pe o piedică atunci când cineva îmi spunea că totuși ar trebui să fac toată școala. Nu înțelegeam de ce oamenii nu mă încurajau să plec cât mai repede în misiune și insistau să rămân să termin școala. După ce a trecut primul an la CRST, căutând și citind prin jurnalele mele, am găsit un mesaj profetic pe care l-am avut în luna martie 2018, cu aproape nouă luni înainte ca eu să ajung la școala de misiune, iar în acel mesaj Dumnezeu îmi spunea că vor urma doi ani de zile de pregătire și de modelare. Decizia îmi aparținea! Dacă deschideam ușa instruirii, Isus avea multe planuri și planșe sub braț, precum proiectele de construcție făcute de un arhitect, iar viața mea, asemănată cu o grădină, intra în lucru, în renovare. Domnul începea să lucreze în ea și prin ea, iar toată această lucrare de renovare avea să dureze doi ani de zile.”

O înțeleg foarte bine pe Georgiana. Crescută într-o familie de oameni credincioși, beneficiind de o educație înaltă, cu studii postuniversitare, care acum o calificau să fie inginer civil, fiind parte dintr-o biserică în al cărei ADN se află misiunea transculturală, în urma acelei călătorii de misiune în Bangladesh, Georgiana a fost gata să facă tranziția de la inginerie la misiune, fără să mai aloce timp prețios pregătirii.  

Însă, autorul Bruce Wilkinson, în cartea Cele șapte legi ale învățării, afirmă că „pregătirea este cea care multiplică simțitor rezultatele pe termen lung”, iar pentru a-i motiva pe tineri să aleagă nivelul de educație cu cel mai bun randament, el folosește următorul exemplu:

„Să presupunem că viața ta este un câmp aparent fără sfârșit. Responsabilitatea ta este să cureți câmpul, să-l ari, să-l semeni și să aduni recolta. Misiunea ta este să strângi recolta bună (roade pentru veșnicie) într-o cantitate cât mai mare posibil (seceriș însutit). Ai mai multe opțiuni:

a. dacă întrerupi pregătirea înainte de liceu, vei avea o sapă cu care să lucrezi câmpul, dar poți începe imediat;

b. dacă întrerupi procesul de instruire după liceu, vei avea o duzină de unelte manuale;

c. dacă te oprești după o postliceală, vei avea o freză agricolă și un stoc nelimitat de benzină;

d. dacă te oprești după facultate, vei avea un tractor diesel cu mai multe accesorii;

e. dacă nu te oprești niciodată, nici măcar după facultate și vei continua să înveți, vei avea o gamă întreagă de tractoare, combine, sisteme de irigație – vei avea tot ce-ți poți imagina și crezi că ai nevoie pentru câmpul tău.”

Georgiana s-a lăsat frântă de vocea Domnului și a continuat să învețe chiar și după studiile de masterat pentru că își dorește să beneficieze de toate uneltele posibile prin care să lucreze pe câmpul de misiune și să strângă rod care să rămână. Biblia afirmă că „rodul celui neprihănit este un pom de viață și cel înțelept câștigă suflete,” (Proverbe 11:30). Învățăturile Domnului îl fac înțelept pe omul simplu (Psalmul 19:8, Psalmul 119:98-99), iar cei înțelepți, asemenea lui Solomon, atrag atenția. Împărăteasa din Seba a auzit despre învățătura lui Solomon și a fost dispusă să călătorească pentru a purta discuții cu înțeleptul Solomon. Misionarii trebuie să fie oameni înțelepți, buni cunoscători ai Scripturii, instruiți în toate domeniile misiunii, iscusiți în dezvoltarea strategiilor de misiune și cu ungere din partea Duhului Sfânt ori de câte ori proclamă Evanghelia, ungere care decurge dintr-o relație profundă cu Domnul.

Școala de misiune a fost de multe ori un loc al jertfei, atât pentru studenți, pentru echipă, cât și pentru profesori. „Nu am avut gândul renunțării la CRST”, afirmă Georgiana, „însă am avut gânduri îndoielnice. Au fost gânduri care au pus sub semnul întrebării decizia mea, însă faptul că am avut numeroase promisiuni din partea lui Dumnezeu, scrise, m-a ținut în picioare. În plus, orice gând de îndoială pleacă după un plâns de două ore și o rugăciune puternică.” Iar faptul că a continuat instruirea, a ajutat-o pe Georgiana să remarce și jertfa profesorilor pe care îi vede ca fiind „acei oameni ai lui Dumnezeu extraordinari care au lăsat o bucățică din ei la CRST; oameni dedicați 100% lui Dumnezeu, care au sacrificat din timpul lor, din resursele lor pentru a petrece o săptămână în România, predând, uneori, la doar șapte studenți!” 

De-a lungul anilor s-a dovedit faptul că în timpul școlii, studenții nu au parte doar de informare, ci și de transformare. Observând modelul de slujire al multor misionari, Georgiana înțelege că are nevoie de flexibilitatea de care a dat dovadă apostolul Pavel. „Deși a fost un om învățat, atunci când L-a cunoscut pe Isus, a lăsat totul și a devenit o unealtă în mâna lui Dumnezeu. Unul dintre pasajele mele preferate,” declară Georgiana, „este cel din 1 Corinteni 9:15-23. Aici Pavel, într-un mod modest, exemplifică flexibilitatea lui. Îmi doresc să fiu flexibilă, să răspândesc gloria lui Dumnezeu, la fel ca Pavel. Îmi doresc să pot spune ca Pavel (nu ca o laudă) că m-am făcut roabă, chiar dacă eram liberă, pentru a câștiga cât mai mulți robi. M-am făcut ca o bengaleză ca să câștig pentru Hristos cât mai multe bengaleze. M-am făcut săracă, ca să câștig pe câți mai mulți săraci. Vreau să fiu în stare să renunț la cine era Georgiana înainte de a pleca în misiune, de dragul lui Hristos, pentru a răspândi gloria lui Dumnezeu.”

La școala de misiune, spune Georgiana „am fost pusă în situația de a muri față de zona de confort și zona de siguranță. Dacă slujirea în biserică, între tineri și la diferite evenimente organizate pe plan local reprezenta zona mea de confort, care îmi producea siguranță, venirea în Dobrogea, în acest necunoscut a scuturat puțin limita mea. Mai mult, în luna februarie 2019, când decanul școlii m-a motivat ca pe lângă pregătirea la CRST, în zilele de sâmbătă să particip la Focus Business School și să pregătesc un referat pentru simpozionul școlii, am vrut să spun nu și asta nu pentru că mi-ar fi fost greu să muncesc la scrierea lucrării în sine, ci pentru că nu aș fi vrut să fac prezentarea publică în fața oamenilor. Însă am observat că Dumnezeu în ultimul timp m-a scos din zona de confort și dintre limitările mele și asta nu avea să fie o excepție. În ziua în care am primit propunerea, în timp ce mă rugam, Dumnezeu mi-a vorbit prin Deuteronom 28:1 și 13, așa că, fiind convinsă că e planul Său, am acceptat.”

Simpozionul de misiune din acest an s-a desfășurat la CRST sub tema Autosusținerea pe câmpul de misiune. Pregătirea pentru simpozion a adus-o pe Georgiana la punctul în care a înțeles că înființarea unei afaceri sau chiar ocuparea unui loc de muncă facilitează misionarilor relații naturale cu localnicii, dar și moduri naturale de a împărtăși Evanghelia, rezolvând astfel tensiunea întrebărilor care vin din partea localnicilor cu privire la scopul pentru care misionarul a venit în țara lor. Acest lucru cere regândirea misiunii prin a trimite făcători de corturi. În fața provocărilor și a oportunităților contemporane, dacă vrem să grăbim revenirea Domnului Isus, trebuie să intrăm în grupurile etnice neatinse cu Evanghelia, iar acest lucru nu poate fi realizabil doar cu o diplomă de la o școală de misiune sau cu o acreditare de la o agenție de misiune. De aceea, spune Georgiana „dacă ar fi să merg ca făcător de corturi cred că aș încerca să dezvolt ceva în domeniul ingineriei și al proiectării, în care deja am studiat și am experiență, plus că este un domeniu care îmi place. O altă posibilitate ar fi în domeniul artelor, în care, de asemenea, m-am pregătit. Încă de mică am fost pasionată de arte, în special de muzică și desen și cred că datorită dragostei pe care o am față de copii, ar fi o oportunitate incredibilă de a lucra cu ei și de a le vesti Evanghelia.”

În luna ianuarie 2020, studenții de anul II vor călători spre popoarele pe care Domnul le-a pus pe inima lor. Merg acolo pentru practica transculturală, iar Georgiana alege să se întoarcă din nou în Bangladesh, pentru că, afirmă ea, „reîntoarcerea mea în această țară este cu scopul de a înțelege dacă aceasta este țara în care v-a trebui să mă implic pe termen lung. Cred că cele mai mari așteptări le am de la mine. Îmi doresc ca această călătorie să nu fie doar o altă călătorie sau o experiență turistică. Doresc să fiu o încurajare pentru misionarii care sunt acolo și vreau să fiu folositoare localnicilor. Îmi doresc să fiu receptivă la nevoile și la preocupările spirituale ale acestei țări, iar dacă pot să fac ceva, să fac cu toată dragostea. Totodată mă aștept la răspunsuri mari din partea lui Dumnezeu în ceea ce privește implicarea mea pe termen lung acolo!”

În luna septembrie, am intrat într-o zi la cursul de Ucenicie în context islamic și m-am așezat în ultima bancă. Mi-am luat notițe bogate, pentru că subiectul prezentat de profesorul Dr. Stuart Robinson era vital pentru împlinirea Marii Trimiteri între musulmani. Din locul în care eram, aveam posibilitatea de a observa întreaga clasă de studenți. Mulți își luau notițe, unii adresau întrebări foarte bune, alții erau atinși emoțional de exemplele profesorului, dar, este drept, am văzut și câțiva studenți care păreau deconectați de la lecție. Când am privit-o pe Georgiana, am observat că scria intens într-un jurnal. M-am întrebat: oare de ce nu continuă să-și ia notițe pe laptop? De ce folosește jurnalul la curs? După câteva zile, am avut o discuție cu ea și atunci mi s-a dezlegat misterul. Georgiana mi-a explicat că ea ține mai multe jurnale spirituale, printre care un jurnal pentru mesajele profetice și versetele biblice pe care le primește de la Domnul, dar și un jurnal pentru misiunea printre musulmani, iar la cursul fratelui Stuart ea a notat în jurnal informații valoroase despre cum să faci ucenici în context musulman.

Acest lucru m-a făcut să mă gândesc la exemplul profesorului Bruce Wilkinson, care, în dialog cu un elev foarte necăjit că nu reușea să ia note mari, aude pe elev spunând: „indiferent cât de mult studiez și îmi dau silințele, niciodată nu iau mai mult de șase sau șapte. Alții din clasă nici măcar nu studiază și iau întotdeauna 10.”  

Profesorul Wilkinson îi răspunde: „<<cei de lângă noi văd notele, dar ghicește ce vede Dumnezeu în plus? El urmărește cum își folosesc oamenii talantul pe care l-au primit de la El. Dumnezeu vede munca și cum tratează fiecare oportunitatea de a studia și le-ar fi dat prietenilor tăi mai deștepți nota 5, deoarece ei au făcut doar jumătate din ceea ce ar fi putut face, iar ție probabil ți-ar fi dat nota 10 pentru felul în care ai folosit ceea ce ți-a oferit!>> Ar fi trebuit să vedeți strălucirea din ochii băiatului când și-a dat seama de cele două cataloage ale vieții! M-a anunțat imediat că va continua să ia 10 în catalogul lui Dumnezeu.”

Sunt de părere că niciodată performanța nu trebuie apreciată numai pe baza a ceea ce a făcut cineva, ci prin comparație cu ceea ce ar fi putut face. Georgiana este o fată dedicată, pentru care întoarcerea acasă după studiile de la CRST nu este o opțiune, iar dacă oamenii îi vor uita numele, nu va fi nicio problemă! Acesta va rămâne veșnic în catalogul lui Dumnezeu! Dar, să ne rugăm ca tot efortul ei de a fi studiat de-a lungul anilor să o aducă la punctul în care cântarea lui Moise din Deuteronom 32:2-3a, să fie trăirea ei: „ca ploaia să curgă învăţăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu, ca ploaia repede pe verdeaţă, ca picăturile de ploaie pe iarbă … căci voi vesti Numele Domnului!” Amin!