Semnele apostoliei autentice

Semnele unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni care au fost făcute între voi.  (2 Corinteni 12:12)

Potrivit apostolului Pavel, Domnul Isus Hristos a dat Bisericii Sale cinci slujbe absolut necesare funcționării și creșterii ei: apostoli, prooroci, evangheliști, păstori și învățători (Efeseni 4:11). Pe de altă parte, Diavolul, tatăl minciunii (Ioan 8:44) știe că metoda cea mai eficientă de a slăbi și dezorienta Biserica este aceea de a introduce în sânul ei falși slujitori. Dacă Diavolul încearcă să Îl falsifice până și pe Hristos, creând hristoși mincinoși (Matei 24:4-5,24; 2 Tesaloniceni 2:9-11), cu atât mai mult va încerca acest lucru cu slujitorii Bisericii. Dacă Satan se poate transforma în înger de lumină, e mare lucru – întreabă Pavel – dacă slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii (2 Corinteni 11:14)? Așadar, potrivit Scripturii, toate cele cinci slujbe date Bisericii de Hristos vor fi amenințate în mod continuu de pericolul contrafacerii.

Oprindu-ne acum la apostolie este bine de știut că semnele ei sunt foarte clar relevate în Biblie, mai ales în scrierile lui Pavel. Apostolul este constrâns să dezvolte această temă, deoarece în bisericile pe care el le-a plantat au apărut imediat falșii apostoli care puneau la grea încercare viața și stabilitatea bisericii. Credincioșii, încă imaturi spiritual, nu erau în stare să discearnă autenticul de fals. Cele mai mari probleme au fost în Corint, unde biserica a fost pur și simplu sedusă de doctrina și comportamentul acelor falși apostoli „nespus de aleși” (2 Corinteni 11:5).

E bine să ne oprim asupra acestor adevăruri din cel puțin două considerente. Mai întâi pentru că noi credem că cele cinci slujbe, inclusiv cea de apostol, au fost date Bisericii Domnului din toate timpurile. Așadar, dacă recunoaștem că există azi apostoli adevărați, înseamnă că există în Biserică și falși apostoli, iar Biserica trebuie să îi identifice. În al doilea rând, în Biserica din România există un interes tot mai mare pentru misiunea externă. Întâlnim credincioși care pretind că sunt chemați de Domnul să fie misionari* așa că solicită, în mod justificat, acordul bisericilor pentru a fi trimiși și susținuți.

Cum am putea atunci să testăm pe cineva care susține că este chemat să fie apostol/misionar? În amplul pasaj din 2 Corinteni 10-12, în care Pavel se pune în contrast cu falșii apostoli, el concluzionează: „Semnele unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni care au fost făcute între voi” (2 Corinteni 12:12). După cum vedem în multe texte din Scriptură, semnele și minunile pot fi făcute și vor fi făcute și de apostolii și de profeții falși. Rămâne însă un semn de autentificare pentru cei adevărați: răbdarea. Miracolele pot veni și din alte surse decât cele divine, dar răbdarea vine doar de sus. Este roadă a Duhului, nu a firii. Nu poate fi contrafăcută. Așa că Pavel ne sfătuiește să privim la acest semn distinct, răbdarea, care va pecetlui slujirea oricărui apostol autentic.

Răbdare în condiții de evidentă ingratitudine din partea celor slujiți

În timp ce falșii apostoli profitau de naivitatea corintenilor, seducându-i cu titlurile lor (apostoli „nespus de aleși” conform 2 Corinteni 11:5), pentru ca apoi să îi exploateze și să îi manipuleze („dacă vă robește cineva…vă mănâncă cineva…vă bate cineva peste obraz, suferiți”, conform 2 Corinteni 11:20), Pavel le slujește din dragoste, fără nicio pretenție materială sau financiară, sacrificându-se și jertfindu-se pen-tru ei („…voi cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit mai puțin?”, conform 2 Corinteni 12:15).

Răbdare în situații de ostilitate și persecuții continue

Răspunsul unui apostol mincinos, dacă prin absurd ar ajunge în această situație, ar fi pro-babil fuga de suferință sau trădarea: „…numai ca să nu sufere ei prigonire pentru crucea lui Hristos” (Galateni 6:12). Răspunsul apostolului autentic este cu totul diferit: „…când suntem prigoniți, răbdăm; când suntem vorbiți de rău, ne rugăm” (1 Corinteni 4:12-13). O frântură din lista inventarului suferințelor de care Pavel a avut parte arată în felul următor: temnițe, lovituri fără număr, lovituri cu număr (de cinci ori 40 de lovituri fără una, de trei ori bătut cu nuiele), o dată împroșcat cu pietre, de multe ori în primejdii de moarte (2 Corinteni 11:22-25).

Răbdare în condiții de viață și de slujire vitrege

Falșii apostoli se laudă cu munca altora, iubesc la nebunie confortul și mâncarea bună și așteaptă să fie slujiți (1 Corinteni 10:12-15; 11:4,20). Pavel, în schimb, trudea din greu ca să nu fie povară (1 Corinteni 11:9) și se expunea zilnic pericolelor pentru a duce Evanghelia acolo unde nu fusese predicată. Iar acest lucru însemna: osteneli, naufragii, nenumărate călătorii pline de primejdii, necazuri, priveghiuri, foame, sete, posturi, frig sau lipsă de îmbrăcăminte (1 Corinteni 11:23-27).

Răbdare în ciuda ocărilor și a disprețului

Falșii apostoli nu pot trăi fără laude. Dacă nu le primesc se laudă singuri (1 Corinteni 10:12). Nu pot trăi fără like-uri. Nu pot trăi fără aprecieri. Adevărații apostoli, în schimb, nu doar că pot trăi fără toate acestea, dar ajung să se bucure și chiar să le placă ocările, disprețul și defăimările primite. Sunt niște masochiști spirituali. Iată ce declară Pavel: „…când suntem ocărâți, binecuvântăm; când suntem vorbiți de rău, ne rugăm” (1 Corinteni 4:12-13) sau: „..simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos…” (2 Corinteni 12:10).

Răbdare în urmărirea creșterii spirituale a credincioșilor

Falșii apostoli sunt dependenți de succes, de succesul imediat, răsunător. Timpul lor e mai prețios decât al celorlalți oameni. Nu au vreme de pierdut în relații. Sunt adepții tehnologiei spirituale care pune accentul pe instant, nu pe ucenicie. Privind la biserica din Corint, probabil că cei mai mulți dintre noi am fi abandonat demult o astfel de comunitate. Pavel însă era diferit. E gata să îi viziteze pentru a treia oară. Și tot ceea ce urmărește prin asistarea lor de la distanță este zidirea și desăvârșirea lor (2 Corinteni 12:19; 13:9-10). El știe că plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele (2 Timotei 2:6).

Statele care tipăresc bancnote cu o valoare mare se asigură că au inclus suficiente elemente de siguranță pentru ca ele să fie dificil de falsificat, pe de o parte, și pe de altă parte să fie ușor de deosebit de cele false. Printre aceste elemente este și firul de siguranță care traversează câmpul bancnotei, este țesut în corpul bancnotei în procesul de fabricare al hârtiei și este vizibil doar atunci când bancnota este privită la o sursă de lumină. Așa este și cu semnele apostoliei. Unele pot fi contrafăcute. Răbdarea însă nu poate fi contrafăcută. Ea este țesută de Duhul Sfânt în ființa adevăratului apostol și se vede în lumină!

*Semantic, cuvântul misionar este identic cu cel de apostol.  Misionarul/apostolul este un trimis al bisericii care duce mesajul reconcilierii omului cu Dumnezeu într-un teritoriu de misiune (de cele mai multe ori unul virgin, neatins cu Evanghelia). În zilele noastre este acceptat faptul că apostolia se poate referi și la alte slujiri, nu numai la răspândirea Evangheliei în teritorii noi.

About Ghiță Rițișan 42 Articles
Este unul dintre membrii fondatori ai Agenției Penticostale de Misiune Externă, iar din 2008 este președintele organizației. A slujit timp de 17 ani în Dobrogea ca pastor, dar și în proiecte regionale de plantare de biserici. Este fondatorul și președintele Centrului Român de Studii Transculturale din Agigea (Constanța). Este vicepreședinte al PEM (Pentecostal European Mission) și membru în Comitetele Mondiale Penticostale de Misiune (WAGFMC/WPF-MC). Este căsătorit cu Irina, au împreună două fete căsătorite, Irisa și Lea și cinci nepoți. Locuiesc la Cluj-Napoca și sunt implicați în Biserica Penticostală Filadelfia.

Be the first to comment

Leave a Reply