Actuala stare de război radicală islamică, în toată furia ei, a ajuns în punctul critic în așa-numita religie a păcii. Asemenea acte de brutalitate inumane necesită să fie examinate și puse sub semnul întrebării în mod adecvat în cadrul comunității islamice.
Cu toate că elementele economice, sociale și nedreptatea sunt amintite cel mai adesea de către intelectuali ca motive aflate în spatele creșterii numărului de militanți islamiști, eu mă concentrez asupra chestiunii esențiale care îl împinge în cele din urmă pe un „musulman normal” înspre violență și brutalitate. Consider că ceea ce cântărește mai greu decât motivele menționate anterior este chestiunea reală – elementul teologic – pe care erudiții islamici nu sunt dispuși să-l aducă în discuție sau să-l explice.
Cu siguranță trebuie luat în considerare și elementul economic, după cum afirmă un lider politic: „Marginalizarea duce la radicalizare.” Există un sâmbure de adevăr în această afirmație. Grupările teroriste adesea recrutează oameni secătuiți economic, promițându-le bani și alte favoruri care le vor îmbunătăți viețile lor sau ale familiilor lor, în special în cazul în care recrutul moare ca martir al cauzei respective. Însă acest aspect nu mai este universal valabil, pe măsură ce se ridică o nouă specie de militanți provenind din familii bogate și educate.
În ceea ce privește implicațiile sociale, trebuie admis faptul că normele sociale tradiționale, chiar și în multe țări predominant musulmane, nu mai funcționează și un rezultat al acestui lucru este că valorile familiale nu mai sunt cultivate ca înainte. Rezultatul este că societățile distruse produc oameni mai singuratici ca niciodată. Mulți dintre acești oameni singuratici sunt dornici de prietenie și tovărășie, pe care le găsesc pe internet – unde sunt alimentați cu noi modalități de a găsi împlinirea în viață. Perspectivele lor, cândva tradiționale, se schimbă, în funcție de lucrurile cu care își desfată mințile tinere. Ei tânjesc să facă ceva semnificativ cu viețile lor și doresc să aibă un scop pentru care să trăiască. Unii dintre ei sunt bine educați, bogați și au diverse experiențe de viață. Alții au trăit un stil de viață foarte „occidental”, fără să aibă de-a face cu Allah și cu stilul de viață impus unui credincios musulman.
Chestiunea nedreptății, de asemenea, îi determină pe unii să devină militanți. Ei consideră că lumea occidentală a comis nedreptăți în ceea ce privește modul în care au fost tratate anumite națiuni și popoare islamice. Aceste perspective îi conduc spre o legătură emoțională puternică de fraternitate și creează în ei un zel puternic să ajute la corectarea nedreptăților. În cele din urmă, mulți se identifică cu grupările radicale pentru a apăra islamul și oamenii săi.
Toate aceste elemente oferă cu siguranță scânteia necesară pentru a crea focul islamului radical. Însă în substratul tuturor celor de mai sus se află nevoia de a înțelege influența puternică a conceptelor teologice islamice cu privire la jihad (lupta pentru cauza lui Allah), ucidere și viața de apoi.
Linia fină
Există o linie fină între religiozitate și radicalism. Făcând o cercetare cu privire la diferitele strategii prin care recruții sunt selectați și apoi instruiți să fie atât de brutali, nu poți să nu realizezi foarte rapid că fiecare grup militant este foarte discret în procesul de selecție. Ca un prim pas, ei nu vorbesc niciodată despre jihad, ucidere sau cucerire. Este vorba doar despre a fi un „bun musulman”. Recruții sunt încurajați să se roage de cinci ori pe zi și, în mod special, să citească cu credincioșie din Coran și Hadith (rostiri atribuite lui Mahomed). Ei sunt învățați să trăiască o viață bună, curată, ca musulmani devotați. Ei ajung să fie atât de devotați încât familiile lor încep să vadă o diferență totală în modul lor de viață. La început, cei mai mulți părinți sunt încântați că fiul sau fiica lor în sfârșit au ajuns pe calea cea dreaptă a lui Allah.
Apoi începe etapa a doua. Le este prezentat conceptul de jihad pentru un bun musulman. Mentorul poate să nu fie același cu cel care a intrat inițial în contact cu recrutul, ci poate fi cineva care are experiențe de viață similare cu ale recrutului și este relevant pentru acesta. Mentorul acesta, ales cu mare atenție, va fi tovarășul constant al recrutului pe o perioadă de timp nedeterminată, până când sămânța jihadismului militant va fi plantată adânc și va fi în cele din urmă gata să germineze. În punctul acesta, recrutul fie va părăsi procesul și se va întoarce la vechile căi, fie va îmbrățișa o poziție mai radicală, având o nouă percepție și interpretare a versetelor coranice și învățăturilor din Hadith relevante. Aproape fără să conștientizeze, el trece limita într-o altă împărăție și într-un alt fel de credință pe care o practică.
În continuare, dezbat punctul meu de vedere cu privire la elementul teologic al radicalizării. Gruparea radicală care a intrat inițial în contact cu recrutul, îl trece acum printr-un proces de îndoctrinare cu privire la versetele coranice care vorbesc despre uciderea infidelilor. Învățăturile lor sunt clare: „Omoară-i pe necredincioși oriunde îi găsești, dacă câștigi ești un gazi (învingător) și dacă mori, ești shaheedi (martir). Oricum ar fi, câștigi.” De fapt, ei sunt învățați că a fi shaheed este cel mai rapid mod de a intra în rai. În islam nu există certitudini în ceea ce privește ajungerea în rai, doar Allah știe cine va intra și cine nu va intra în rai. În acest context, a muri ca shaheed este singura cale sigură spre rai.
Miezul problemei
Când un erudit islamic este întrebat despre violența promovată în Coran, cel mai adesea acesta va nega în mod categoric că există, afirmând: „Coranul nu vorbește despre violență și despre uciderea celor nevinovați.” Adevărul este însă că există multe versete care vorbesc despre ucidere și violență, însă majoritatea învățaților ortodocși islamici denaturează contextul. Grupările militante le spun recruților: „Ceea ce propovăduiesc erudiții islamici nu este islamul adevărat. Ei vor să le fie pe plac liderilor și națiunilor din occident, așadar propovăduiesc o versiune teologică diluată a jihadului.” Acest lucru începe să aibă sens pentru noii recruți. Acum ei citesc ei înșiși, studiază și înțeleg cu mințile lor ce spune Coranul cu adevărat despre jihad și despre omorârea infidelilor. Pe lângă faptul că devin mai devotați religiei lor, ei sunt inițiați într-o nouă lume a jihadului militant. Perioada de timp în care sunt radicalizați este între 4 și 18 luni.
În funcție de interpretare și de context, există cel puțin 109 versete legate de jihad în Coran și Hadith care pledează pentru violență și ucidere. Iată exemple de versete coranice care apar proeminent în materialele promoționale și pe siteurile grupărilor militante:
Iar când se vor încheia lunile cele sfinte, atunci omorâți-i pe idolatri oriunde îi aflați! Prindeți-i, împresurați-i și întindeți-le lor orice cursă! Pândiți-i în toate cursele, iar dacă se căiesc și împlinesc rugăciunea și dau milostenii, dați-le drumul, Allah doar este iertător, îndurător. Coran, Sura 9:5
O, voi cei care credeți! Ce-i cu voi? Când vi s-a zis: “Purcedeți pe calea lui Allah!”, voi v-ați lăsat grei pe pământ . Oare v-a plăcut vouă viața lumească mai mult decât viața de apoi? Însă folosul vieții lumești e mai mic în lumea de apoi. Dacă voi nu purcedeți, v va pedepsi El cu chin dureros și vă va schimba cu un alt neam. Și voi nu-I veți putea dăuna întru nimic, și Allah este cu putere peste toate. Coran, Sura 9:38, 39
V-a fost prescrisă lupta, chiar dacă ea vă este neplăcută. Or, se poate [întâmpla] ca voi să urâți un lucru care este bun pentru voi și să iubiți un lucru care este rău pentru voi; însă Allah o știe aceasta, iar voi nu o știți. Coran, Sura 2:216
Să se lupte, deci, în drumul lui Dumnezeu, numai aceia care dau în schimb viața lumii de acum pentru lumea de apoi. Iar cel ce se luptă, pe drumul lui Dumnezeu, fie că este omorât sau biruiește, lui îi dăm în sfârșit răsplată mare. Coran, Sura 4:76
Omorâți-i unde-i găsiți, și goniți-i de acolo, de unde v-au gonit pe voi, căci fitnah e mai rea decât omorul, însă nu luptați împotriva lor lângă templul sfânt, doar dacă se luptă ei împotriva voatră acolo; omorâți-i, căci aceasta este răsplata celor necredincioși. Și luptați împotriva lor până ce nu va fi fitnah, ci va fi legea lui Allah; iar dacă vor înceta, nu țineți dușmănie, ci numai față de cei nelegiuiți. Dacă însă înceată ei, atunci Allaheste iertător, îndurător. Coran, Sura 2:187-189 (*fitnah – necredință. În utilizarea modernă, termenul este folosit pentru a descrie forțe care provoacă controversă, dezbinare, scandal, haos sau discordie în cadrul comunității musulmane, perturbând pacea și ordinea socială).
Învățații islamici ortodocși trebuie să fie sinceri în interpretarea versetelor despre violență și asasinare. Dacă nu, vor fi dați la o parte de grupările militante. Aceasta nu este doar o chestiune religioasă, ci și una ideologică. Războaiele ideologice nu pot fi câștigate cu forța, ci printr-o corectă învățătură, interpretare și practică a elementelor prezentate în scripturile islamice. Unii cărturari islamici fac afirmații foarte atente cu privire la aceste versete, ezitând să prezinte adevărul complet, nedorind să încline balanța în favoarea militanților. De asemenea, se tem că ei înșiși vor fi catalogați drept teroriști sau simpatizanți ai teroriștilor. Doar câțiva sunt suficient de curajoși încât să se încumete să explice versetele în contextul în care au fost date – dar militanții radicali refuză să accepte ideea conform căreia Coranul trebuie interpretat în contextul lui, interpretând doar conținutul lui.
Ca regulă de bază, cărturarii islamici afirmă că Coranul este universal și eficient în orice moment din istorie. Pentru jihadiștii militanți care practică o interpretare literală a fiecărui verset din Coran, concluzia este că contextul nu contează. Speranța noastră este că erudiții musulmani vor fi suficient de curajoși încât să admită și să afirme că înțelegerea contextuală ar putea oferi opțiuni de a diminua interpretările jihadiste extreme. Cel puțin, permiterea interpretării contextuale ar putea încuraja erudiții, în mod individual, să afirme opoziția față de poziția literală a jihadiștilor, fără să se teamă că și-ar putea pierde viețile. La o scară mai largă, dacă erudiții musulmani ar oferi o opțiune contextuală pentru toate aspectele de credință și practică din islam, ar oferi oportunitatea pentru schimbarea care este atât de necesară. O astfel de atmosferă i-ar îndemna pe musulmani să pună întrebări la care în mare măsură nu se poate răspunde, cu privire la temelia credinței lor.
Răspunsul fără echivoc
Când declar mesajul Evangheliei, adesea afirm că acestea sunt zile binevenite pentru Biserică. Indiferent cât de extrem iei mesajul Domnului Isus Hristos, acesta nu te va încuraja niciodată să urăști sau să ucizi pe cineva. De fapt, cu cât mergi mai adânc în cuvintele Domnului Isus, acestea te vor învăța doar să ai o dragoste radicală. Isus ne învață să iubim, să ne hrănim dușmanii și să-i iertăm pe cei care ne greșesc. Dacă suntem loviți peste un obraz, să-l întoarcem și pe celălalt. Aceste elemente sunt absente în islam.
A venit timpul să proclamăm clar adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Uneori, limbajul Bisericii este asemănător cu cel al politicienilor. Ei se unesc în „pace și armonie” și oferă afirmații corecte din punct de vedere politic, scoțând în evidență aspectele comune și ignorând sau subestimând diferențele. Uneori, persoanele din Biserică dau dovadă de același duh ca oamenii din lume. Ei vorbesc cu ură și împiedică lucrarea Duhului Sfânt în inimile lor. Trebuie să spunem adevărul în dragoste.
*Pastor Mikhael este un slujitor, lider și autor asiatic veteran, care predă cu regularitate cursuri practice despre cum să împărtășești Evanghelia cu musulmanii.
Be the first to comment