Niciunul dintre cei 35 de români evanghelici – pastori, jurnaliști, lideri de organizații misionare, oameni politici și de afaceri – care am vizitat Coreea de Sud, în perioada 4-11 martie 2019, nu ne-am așteptat ca cele văzute, experimentate și înțelese acolo să fie atât de copleșitoare. Auziserăm fiecare, mai mult sau mai puțin, despre revirimentul spiritual și economic din „Țara de pe Râul Han”, dar ajungând la fața locului, așteptările și anticipările noastre au fost mult depășite. Vom enumera în cele ce urmează, succint, 7 capitole la care putem afirma fără teama de a exagera că ne-am văzut, de departe mult depășiți; 7 lecții care ar trebui să fie preluate de noi:
1. Calitatea de gazde de super-clasă
Până la această vizită, cei mai mulți dintre noi crezuserăm că ospitalitatea românească nu prea are egal în lume! Ei bine, sud-coreenii evanghelici ne-au primit cu atâta căldură, afectivitate, umilință și generozitate încât aproape că am ajuns să ne simțim noi înșine inconfortabil, vis-a-vis de super-tratamentul de care am avut parte. Cineva dintre noi a făcut o comparație între maniera în care noi românii, înțelegem, obișnuim și reușim adesea, să ne primim musafirii, și este, desigur, lăudabil, dar, judecând prin prisma primirii de care am avut parte cu această ocazie, ne-am văzut copleșiți și depășiți și la acest capitol. În orice caz, o împletire fericită a ospitalității românești cu cea sud-coreeană a demonstrat-o Ambasada României în Seul, Republica Coreea, care nu numai că a primit o delegație a grupului nostru la sediul instituției, pentru o întâlnire la nivelul cel mai înalt, dar a avut bunăvoința de a-și trimite câțiva reprezentanți de marcă la Hotelul Kensington, unde am fost cazați, spre a ura un călduros bun venit întregului grup de români și pentru a prezenta deosebitele oportunități oferite de țara gazdă.
2. Spiritul înflăcărat de rugăciune, laudă și închinare
Negreșit, dacă este să facem o ierarhie a celor văzute și experimentate în Coreea de Sud, pe primul loc s-ar situa spiritul de rugăciune, arma secretă a creștinismului sud-coreean. Cazați peste drum de Yoido Full Gospel Church Seul, cea mai mare biserică din lume, având 880.000 de membri și 400 de păstori, puteam observa de la ferestrele confortabilelor noastre camere de hotel sau participând efectiv la serviciile lor de rugăciune, cum credincioșii coreeni veneau, val după val, dimineață de dimineață, începând cu orele 4:00, să se închine înainte de a merge la locurile lor de muncă. Clădirea bisericii fiind deschisă permanent, rugăciunea se întindea și ea pe parcursul întregii zile.
Dacă adăugăm existența Muntelui de Rugăciune și Post – Osanri Choi Ja-sil Memorial Fasting Prayer Mountain, situat la aproximativ o oră distanță de mers cu mașina de la Seul, putem înțelege într-o și mai mare măsură, implicarea sud-coreenilor în războiul spiritual al veacurilor. Locul acesta este dotat cu mai multe capele, dintre care aceea care reprezintă sanctuarul principal, are aproximativ 2000 de locuri și aici se desfășoară 4 servicii de rugăciune în fiecare zi, începând cu cel de la orele 6,00 dimineața! Sunt disponibile peste 200 de cabine individuale de rugăciune, 24 ore/zi, pentru cei care doresc să petreacă singuri timp de rugăciune. Există facilități pentru cazare și masă pentru participanți care petrec mai multe zile aici.
Ceea ce ne-a mișcat foarte mult, de asemenea, este și faptul că acest spirit de rugăciune este întâlnit nu doar la biserici de nuanță penticostală, ci și la alte biserici vizitate, baptiste sau prezbiteriene.
3. Prezența masivă la slujbele bisericești de peste săptămână
Participând la slujba de vinerea seara de la Yoido Full Gospel Church, unde am avut parte de o primire extrem de călduroasă, cât și de posibilitatea rostirii unui cuvânt de salut prin pastorul Viorel Iuga, Președintele Alianței Evanghelice din România, am putut observa cu legitimă uimire o prezență masivă la program a credincioșilor. Aceștia păreau a nu face deosebire, precum se întâmplă din păcate pe la noi, între serviciile de biserică de duminica și cele de peste săptămână!
4. Respectul pentru istorie, pentru înaintașii și eroii creștini ai neamului
Programul extrem de instructiv și de inspirat, întocmit prin grija misionarului sud-coreean în România, Hong Key Chung, a cuprins vizite la mai multe obiective menite a evidenția atenția și respectul pe care sud-coreenii creștini înțeleg a-l acorda propriei lor istorii. Astfel, am vizitat Cimitirul Misionarilor Străini Yanghwajin, deosebit de îngrijit și casa memorială aferentă, super-tehnologizată, ambele purtând cu ele o încărcătură emoțională de neimaginat, prin evocarea plastică a faptelor de credință și de sacrificii, uneori până la moarte, ale misionarilor sau înaintașilor care au contribuit la transformarea și la progresul sud-coreenilor. Tot pe linia cunoașterii, evocării și fructificării istoriei confesionale și a cărții de căpătâi a creștinismului, am mai vizitat Muzeul Bibliei și al Bisericii Prezbiteriene, Muzeul-Școală Tong Bible și Muzeul Istoriei Calvinismului.
5. Dedicarea masivă a oamenilor de afaceri pentru lucrarea creștină
În mod inspirat, grupul de români a fost condus și la sediul a două firme sud-coreene de prestigiu și anume la E-Rom World și E-Land World, ai căror patroni sunt creștini evanghelici. În acest mod am putut constata, încă o dată, credincioșia divină față de acei întreprinzători din mediul economic, care înțeleg să practice cu fidelitate acordarea zecimii din venitul lor net pentru lucrarea creștină. Am putut constata cum firme, care au pornit cu câteva sute de dolari, au ajuns în prezent, prin binecuvântarea divină, la cifre de afaceri de miliarde de dolari și la demararea și susținerea propriilor organizații creștine caritativ-misionare cu impact global!
6. Implicarea și interesul politic al creștinilor – Președinție și Parlament
Creștinii sud-coreeni nu au fugit și nu fug de responsabilitatea implicării în administrarea țării lor, inclusiv la cele mai înalte nivele. Parcă pentru a ne demonstra acest lucru, primul obiectiv din programul vizitei a fost Parlamentul, unde am avut parte de un mic dejun cu rugăciune, precedat de toasturi și de încheierea unui protocol. Trebuie menționat că în Coreea de Sud, primii președinți au fost creștini autentici. Uzând de poziția pe care o aveau, ei au fost cei care au avut viziunea și au dat direcția dezvoltării țării pe linia valorilor iudeo-creștine. Numai în acest mod, această țară, cotată acum șapte decenii ca fiind cea mai săracă din lume, a ajuns să facă parte din plutonul celor mai dezvoltate țări de pe mapamond. Dacă în anii 50, existau doar 1% creștini, în prezent sunt aproximativ 33%, dintre care aproximativ 23% sunt evanghelici. Este semnificativ faptul că în Parlament creștinii dețin o pondere de 50%, dovedind încrederea sporită pe care alegătorii o acordă liderilor creștini. Este demn de amintit faptul că, în anul 1953, generalul McArthur, comandantul forțelor ONU – care au luptat pentru această țară, spusese: „Pentru Coreea de Sud nu mai există nicio speranță; nici peste 100 de ani această țară nu va putea fi independentă economic; țara aceasta este într-o situație, practic, fără ieșire.” În schimb, lideri autohtoni, precum Joon Gon Kim, au spus: „Vrem să avem în Coreea de Sud o Revoluție a lui Isus! Nu una politică, ci o revoluție care să Îl aibă pe Isus în centru!” Acest gen de devize a fost folosit în cadrul mișcărilor de trezire sud-coreene, antrenând schimbări incredibile pe toate planurile: individual, familial, al relațiilor de muncă, în sistemul de învățământ, în politică și în întreaga societate.
7. Dedicarea prioritară fenomenală pentru Misiunea Creștină Mondială
Atât bisericile, cât și oamenii de afaceri creștini sud-coreeni, au privit și privesc ca o mare datorie și onoare susținerea Misiunii Creștine Mondiale. Convingerea gazdelor noastre este că țara lor a devenit o țară de prim rang în lume, nu prin tehnologie sau economie, ci prin promovarea misiunii și prin trimiterea de misionari.
Instituțiile media deținute de evanghelici, radio și televiziune, cu sute de angajați, arată că și prin tehnologia de ultimă oră te poți pune în slujba lui Dumnezeu, dar și că resursele umane implicate în misiune sunt cele mai importante.
Evoluția fenomenală a numărului de misionari trimiși de bisericile evanghelice din Coreea de Sud în lumea întreagă ne lasă fără grai! La nivel de 2019, nu mai puțin de 30.000 de misionari! Printr-un calcul simplu, proporțional, dacă sud-coreenii, la cei 10 milioane de evanghelici ai lor trimit 30.000 misionari, România, la milionul ei de evanghelici ar trebui să trimită 3.000 de misionari! Iar noi nu avem nici măcar 300 de misionari trans-culturali! Ce lecție trezitoare și motivatoare în același timp! Ce să mai spunem, dacă ar fi să ne raportăm și la programul misionar de perspectivă, conform căruia, Coreea de Sud își propune să ajungă în 2030, la peste 460.000 de misionari! Fără replică!
Dumnezeu să binecuvânteze întreaga Coree și să o reunifice cât mai curând! Iar noi, românii să ne rugăm în mod programatic pentru aceasta! Dumnezeu să se îndure și de România, „uriașul adormit al Europei”!
Și fie ca atât de copleșitoarele lecții din vizita sud-coreeană să fie valorificate, iar cele trei protocoale de cooperare misionară încheiate între entități reprezentând uriașa forță misionară sud-coreeană și micuța, dar (sperăm!) promițătoarea forță misionară românească, reprezentată prin A.E.R. (și implicit prin cele câteva organizații de misiune din cadrul bisericilor din A.E.R.), să fie puse în operă. Iar o trezire spirituală de proporții să conducă la transformarea României, spre a promova valorile creștine autentice la un și mai înalt nivel, astfel încât să devenim o națiune de prim rang, prin implicarea masivă în misiunea creștină internațională. Doar astfel România își va asuma obiectivele de destin istoric stabilite de Dumnezeu pentru ea! Așa să fie! Așa să ne ajute Dumnezeu!
Be the first to comment