Războiul spiritual în contextul african

Perspective asupra unui fenomen global

În războiul spiritual, credincioșii își exercită autoritatea în Hristos asupra răului supranatural, despre care se crede că împiedică progresul și dezvoltarea umană. Acest articol explorează intersecția dintre războiul spiritual și misiunea creștină dintr-o perspectivă africană.

Credințe de cauzalitate mistică

În contextul african, în general, există o credință puternică în cauzalitatea mistică, viziune asupra lumii pe care se bazează activitatea de război spiritual. Deși principalele noastre exemple provin din țara din Africa de Vest, Ghana, ceea ce discutăm se regăsește în majoritatea contextelor culturale africane, în proporții diferite. Relația dintre războiul spiritual și misiunea bisericii este parțial evidentă în popularitatea creștinismului penticostal/carismatic, în special.

Aceste mișcări, datorită credinței lor puternice în puterea Duhului Sfânt, integrează în mod conștient războiul spiritual în slujirea creștină, ca formă de îngrijire pastorală. Exponenții războiului spiritual își asumă rolul profeților carismatici și creează un context ritual pentru a se ocupa de problemele existențiale ale vieții [1]. Astfel, problemele legate de educație, căsătorie, călătorii internaționale, promovare și multe altele pot fi văzute în termeni de activitate supranaturală. Vrăjitoria, în special, poate fi învinovățită atât pentru problemele personale, cât și pentru cele ale comunității.

Credință în răul supranatural

În tradiția mea ghaneză, sursele răului supranatural includ vrăjitoria și spiritele răuvoitoare despre care se crede că afectează victimele cu neputințe și eșecuri în viață. Nu este neobișnuit ca ghanezii să explice alcoolismul, de exemplu, ca fiind rezultatul ticăloșiei vrăjitoarelor din familie care caută să ducă victimele la distrugere. În mod similar, problemele de sănătate mentală și de reproducere umană sunt explicate ca urmări ale lucrării spiritelor rele.

În tradițiile penticostale din Ghana, cu excepția cazului în care eliberarea are loc prin rugăciuni de război spiritual, se crede că influențele răului vor continua până când viețile oamenilor sunt complet distruse. Dat fiind faptul că Biblia vorbește despre răul supranatural și că contextul african este el însuși unul în care credința în cauzalitatea mistică este foarte răspândită, relația dintre războiul spiritual și misiunea creștină nu este dificil de apreciat.

Baza biblică a războiului spiritual

Teologia intervenționismului spiritual este ancorată în credința penticostală conform căreia creștinilor li s-a dat puterea de a se angaja în război spiritual.

Expresia „război spiritual” este derivată din îndemnul lui Pavel către Efeseni:

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.

Efeseni 6:10-12

Expresia „căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui” este critică. Potrivit penticostalismului, în războiul spiritual, creștinii împuterniciți de Duhul Sfânt subjugă „căpeteniile”, „domniile” și „stăpânitorii întunericului”, combătându-i prin rugăciune și post. Cuprinde practici de exorcizare, inclusiv vindecarea și eliberarea pentru restaurarea persoanelor și a comunităților la o bună funcționare. Războiul spiritual este influențat de slujirile lui Isus, ale apostolilor și de scrierile lui Pavel.

După propovăduirea Cuvântului, Isus a continuat cu vindecarea bolilor și scoaterea demonilor, care a avut următorul rezultat:

I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca. După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan.

Matei 4:24-25

În Marcu 5, îndrăcitul din ținutul gadarenilor a fost subjugat de Isus, care a exorcizat din el legiunea de duhuri necurate. Rezultatul a fost o imagine dramatică a unei restaurări depline (Marcu 5:14-15). Episoadele de succes în război spiritual generează credință și ucenicizare, după cum găsim în Fapte 8:4-8, unde ca rezultat al expulzării demonilor, lucrarea lui Filip în Samaria a fost considerată de succes:

Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.

Faptele Apostolilor 8:6-8

Având de-a face cu răul supranatural

Deși nu este poziția lor hermeneutică exclusivă, penticostalii în special înțeleg  înzestrarea cu putere din Faptele Apostolilor 1:8 ca un mijloc nu doar de a predica Cuvântul, ci și de a face față puterilor răului. Teologa ghaneză Esther Acolatse a discutat pozițiile polarizate ale Occidentului și Africii în cartea sa Powers, Principalities and the Spirit: Biblical Realism in Africa and the West. Ea subliniază că lumea biblică era foarte conștientă de existența răului supranatural, menționând că efesenii „credeau într-o lume plină de forțe spirituale personale, explicată de limbajul folosit de Pavel în avertizarea și încurajarea sa către biserică” și că „o invitație la vigilență și o strategie pentru asigurarea victoriei în războiul împotriva diavolului se remarcă cel mai mult în aceste versete” [2]. Cu alte cuvinte, când vine vorba de cauzalitate spirituală în ceea ce privește răul, pare să existe o anumită coerență între lumea biblică și cea africană.

Rezonanța învățăturilor despre război spiritual și a credințelor tradiționale despre rău în tradiția mea din Ghana înseamnă că practic toate bisericile iau în serios teologia răului. Oamenii sunt chiar învățați să creadă că uneori rezistența față de Evanghelie în cadrul misiunii este instigată de agenții lui Satan, care în acest caz ar include spiritele rele asociate cu religiile indigene. Se crede că agenții lui Satan îi orbesc pe potențialii convertiți față de adevăr și îi duc în ruină, provocând tot felul de alegeri morale greșite în viața lor, inclusiv consumul de alcool, fumatul și perversiunile sexuale.

În plus, învățăturile despre război spiritual din Ghana identifică „demoni teritoriali” ai căror activități includ influențarea negativă a unor comunități întregi. Capacitatea bisericilor penticostale de a face față răului supranatural explică parțial creșterea bisericilor penticostale independente din Africa [3].

Se consideră că subjugarea răului supranatural deschide calea spre bunăstare și prosperitate umană. Se crede că Satan lucrează prin diverși agenți ai răului și folosește strategii și trucuri pentru a-și pune în aplicare planul. Cu toate acestea, conform învățăturii cu privire la război spiritual, creștinii trebuie să aibă încredere că sunt împuterniciți de Dumnezeu să se opună acestor comploturi sau strategii (1 Petru 5: 8-9) [4]. În rândul membrilor bisericilor penticostale/carismatice abundă mărturiile în care ei își atribuie apartenența la acestea unor astfel de episoade de eliberare de demoni. Acesta este parțial motivul pentru care cruciadele penticostale africane de evanghelizare, de exemplu, sunt adesea promovate ca fiind adunări de „vindecare și eliberare”. Semnele războiului spiritual care apar în aceste locuri au fost adesea citate de victimele care sufereau din punct de vedere spiritual ca fiind un motiv important pentru convertirea lor la Hristos.

Ușile demonice

Când Petru se referă la „potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește” (1 Petru 5:8; Faptele Apostolilor 8:4-8), exponenții africani ai războiului spiritual înțeleg în mod normal acest lucru ca incluzând modul în care diavolul funcționează prin diferite spirite rele. În Ghana, susținătorii războiului spiritual au dezvoltat seturi de principii generale și predici pentru a susține practicile exorcizării, vindecării și eliberării:

• Ceea ce o persoană ascultă, mănâncă, miroase și vede și cu cine are relații sexuale, ar putea servi drept „puncte de intrare” pentru nenorocirea demonică.
• Ritualurile tradiționale africane de trecere – naștere, pubertate, căsătorie – sunt, de asemenea, considerate de susținătorii războiului spiritual drept surse de contaminare demonică.
• În timpul „rugăciunilor de război”, așa cum le-am întâlnit în tradițiile de vindecare și eliberare din Ghana, se crede că spiritele rele ies prin „uși demonice”, cum ar fi orificiile corpului, prin căscat, vărsături, urinare și eliminare de materii fecale.

Războiul spiritual și creștinismul mondial

Isus a spus: „Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Conform învățăturilor despre război spiritual, se consideră că atunci când vine eliberarea, așa cum vedem din această declarație a lui Isus, apare prosperitatea.

Războiul spiritual este un fenomen global [5]. Este o temă care nu a fost încă pe deplin explorată în studiul creștinismului mondial. Deși sistemele de credințe africane au jucat un rol în popularizarea ei în locuri precum Ghana, chiar și aici, o parte din influență a venit dintr-un anumit val de penticostalism global, care include lucrările lui Peter Wagner și Derek Prince [6]. În felul lor, scrierile lui Walter Wink au avut, de asemenea, un impact internațional în ceea ce privește natura răului structural/sistemic în raport cu categoriile biblice ale războiului spiritual.

Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui John Wimber din bisericile Vineyard este Power Evangelism. Este disponibilă în întreaga lume creștină evanghelică de când a fost publicată, la mijlocul anilor 1990 [7]. Wimber a susținut ideea lui Dumnezeu „ca un transformator care creează, răscumpără și reînnoiește prin eliminarea fără echivoc a diferitelor forme de putere” [8].

Power Evangelism articulează viziunea penticostală/carismatică de bază asupra vindecării, exorcizării și eliberării, ca mijloace de evanghelizare a oamenilor și, prin urmare, de a face misiune. Chiar dacă există mulți predicatori penticostali/carismatici africani care au mari lucrări de război spiritual, primim în continuare un număr destul de mare de invitați internaționali care ne vizitează pentru a organiza cruciade evanghelistice care se concentrează pe activități de război spiritual.

Implicații

Unul dintre dezavantajele învățăturii despre război spiritual, așa cum l-am experimentat în bisericile din Ghana, este neputința de a determina oamenii să fie în mod personal responsabili pentru acțiunile lor. Învățăturile despre război spiritual dau vina pentru orice problemă imaginabilă asupra agenților spirituali externi.

Totuși, acest lucru nu aduce atingere faptului că războiul spiritual este o parte importantă a slujirii creștine. Într-adevăr, așa cum am subliniat, unul dintre motivele creșterii fenomenale a penticostalismului, în special în Africa, este faptul că acest curent ia în serios lucrarea de război spiritual. Această lucrare a războiului spiritual, așa cum am menționat mai sus, este de obicei justificată pe baza citirilor unor episoade specifice din Biblie și, de asemenea, pe faptul că credințele culturale indigene, experiențele și viziunile asupra lumii demonstrează afinități sau continuități cu materialul biblic cu privire la răul supranatural și cum să-l combați.

Dacă încercăm să facem misiune în spiritul lui Hristos, atunci activitățile Sale de exorcizare și eliberare ar trebui să fie înțelese ca implicații ale predicării Evangheliei. Modul de a răspunde abuzurilor care au caracterizat războiul spiritual nu este de a-l respinge cu totul, ci mai degrabă de a-i accepta viziunea asupra lumii ca fiind biblică și cultural validă și de a articula răspunsuri mai echilibrate la acesta. O modalitate de a face acest lucru este de a hrăni harurile celor atât de înzestrați de Duhul Sfânt în slujbele de vindecare și eliberare, astfel încât ei să poată ajuta la rezolvarea problemelor de proveniență supranaturală.

---

Dr. J. Kwabena Asamoah-Gyadu, este profesor de Creștinism african și teologie penticostală / carismatică la Seminarul Teologic Trinity din Legon, Ghana. El este, de asemenea, președintele seminarului.

---

Note de final

[1] Nota editorului: Vezi articolul de Moses Owojaiye, intitulat „Problema profeților falși în Africa”, în ediția din noiembrie 2019 a Lausanne Global Analysis.

[2] Esther Acolatse, Powers, Principalities, and the Spirit: Biblical Realism in Africa and the West (Grand Rapids, Michigan: William B. Eerdmans, 2018), 164.

[3] Birgit Meyer, Translating the Devil: Religion and Modernity Among the Ewe of Ghana (Edinburgh: Edinburgh University Press, 1999).

[4] Opoku Onyinah, Spiritual Warfare (Cleveland, Tennessee: CPT Press, 2012), 24.

[5] Andrew Walker, The Devil You Think You Know: Demonology and the Charismatic Movement; Tom Smail, Andrew Walker și Nigel Wright, Charismatic Renewal (London: SPCK, 1995), 86-105.

[6] Derek Prince, They Shall Expel Demons: What You Need to Know About Demons-Your Invisible Enemies (Harpenden, Hertfordshire, UK: Derek Prince Ministries, 1998).

[7] John Wimber, cu Kevin Springer, Power Evangelism (California: Regal Books, 1986).

[8] Martyn Percy, Words, Wonders and Power: Understanding Contemporary Christian Fundamentalism and Revivalism (London: SPCK, 1996), 17.