Misiune în vremea coronavirusului

Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.

Matei 28:20b

Când Domnul Isus și-a trimis ucenicii să facă, la rândul lor, alți ucenici din toate națiunile, le-a făcut și promisiunea că va fi cu ei în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor (Matei 28:20). Această scurtă promisiune aduce la lumină cel puțin trei realități. 

Prima este aceea că misiunea nu va înceta odată cu generația celor doisprezece, ci va continua și trebuie să continue până la sfârșitul veacurilor. 

A doua realitate, dedusă de aici, este aceea că misiunea va continua indiferent de ceea ce vor aduce vremurile prin care Biserica va călători.  Când ucenicii au pus întrebări legate de sfârșitul veacurilor (Matei 24), Isus le-a amintit despre o serie nesfârșită de războaie, cataclisme, epidemii, restricții sau chiar persecuții care se vor abate atât peste cei care fac misiune, cât și peste lumea întreagă, înainte de revenirea Lui. Dacă misiunea nu poate înceta până la sfârșitul veacurilor înseamnă că misionarii trebuie să își continue lucrarea înfruntând toate dificultățile.

A treia realitate este aceea că ar trebui să facem ucenici din toate neamurile sau etniile (Matei 28:19). Așadar nu ar trebui să alegem acele zone ale lumii și acele etnii unde este mai facil de lucrat, unde situația politică și economică este mai prielnică, unde pericolele de îmbolnăvire sunt mai reduse, ci Evanghelia trebuie dusă la toți cei care nu au auzit-o încă.

În momentul izbucnirii epidemiei de COVID-19, cea mai mare parte a misionarilor APME au fost surprinși pe câmpul de misiune. Deoarece lucrează și ei în țări în care sunt restricții legate de deplasări și de întâlniri, ca la noi în România, poate vă întrebați: ce fac ei acum pe câmpul de misiune? Nu ar fi fost mai bine să vină în țară? Nu ar fi avut mai puține cheltuieli? 

Sigur, misionarii ar fi putut să revină acasă în această situație de urgență, poate ar fi avut mai puține cheltuieli, poate ar fi fost mai în siguranță având în vedere faptul că lucrează, cei mai mulți dintre ei, în țări cu un sistem medical rudimentar. 

Misionarii APME au ales să rămână pe câmpul de misiune și să continue slujirea, în limitele impuse de autoritățile din fiecare țară în parte, pentru a transmite în primul rând, celor cărora le slujesc (biserici, ucenici, colaboratori, prieteni necredincioși) un mesaj de identificare cu ei și cu situația lor. Au rămas acolo pentru ca și prin simpla lor prezență să le comunice localnicilor faptul că le sunt aproape nu doar în timpuri bune, când totul e sigur și previzibil, ci și atunci când bântuie boala și când viețile lor și ale copiilor lor sunt în pericol. 

Misionarii APME au rămas apoi în misiune pentru a continua, cu mijloacele tehnice pe care le folosim și noi aici (Whatsapp, Skype, Zoom) lucrarea de ucenicie. Ucenicia este una dintre lucrările cele mai importante în care se implică misionarii noștri. Au investit deja în viețile unor prieteni localnici, i-au condus din întuneric la Hristos, adevărata lumină, și este normal ca acest proces să fie susținut și în timpul epidemiei.  

Iată câteva mărturii:

Ținem legătura cu prietenii de aici prin intermediul internetului. De asemenea, eu fac aproape zilnic cursuri de arabă și de ucenicie. E bine că prietenul care mă învață (limba arabă) stă aproape de noi. El e venit din mediu islamic și a fost botezat de curând. (P. S. – Orientul Mijlociu)

Vinerea continui studiul on-line cu grupul de tineri din biserica locală. În urmă cu 3-4 săptămâni am început un nou grup de studiu cu câțiva tineri de la biserica locală care locuiesc în altă parte a capitalei. În acest grup avem și un băiat musulman care e foarte deschis și probabil curând va veni la Domnul. Tot aici este un băiat venit recent la Domnul dintre hinduși. Continui să țin legătura cu băiatul pe care îl ucenicizez (are un an în credință) și care împărtășește Vestea Bună cu familia lui, în ciuda persecuției. Mai am doi prieteni musulmani cu care țin legătura mai mult, povestesc regulat cu ei și le trimit versete din Scriptură. Unul dintre ei e mirat că avem în Biblie atât de multe versete care vorbesc despre siguranța mântuirii, ceea ce ei nu au. (T. T. – Asia)

Continui să ţin legătura cu prietenele mele musulmane pe internet, fie răspunzându-le întrebărilor punctuale pe care le au cu privire la unele versete sau pasaje din Biblie (de exemplu: „Ce vrea să spună versetul din Ioan 8:58?” sau „De ce Adam este numit fiul lui Dumnezeu în Luca 3:38, dacă Isus este singurul Fiu al lui Dumnezeu?”), fie discutând o anumită temă din perspectivă biblică (de exemplu, raiul). De asemenea, continui mentorarea creştină on-line pe site-ul tmm.io, pregătesc studii biblice pentru următoarele discuţii cu fetele, scriu textul unor videouri pentru studenţii de la centru care leagă situaţia curentă cu virusul de aspecte spirituale şi încurajez, mă rog şi consiliez o fostă profesoară de-a mea, bengaleză, care cred că L-a acceptat pe Domnul. (M. L. – Asia)

Zilnic ținem legătura cu toți cei din biserica noastră. R. înregistrează predici și le trimite fraților, eu (M.) continui și mai intens echiparea și ucenicizarea credincioșilor prin Telegram sau telefonând personal. Săptămânal avem două întâlniri pe Zoom, iar duminica trecută am avut chiar trei întâlniri tot pe platforma Zoom pentru edificare, închinare și mijlocire. Chiar dacă nu ne putem întâlni, cu ajutorul Duhului Sfânt, biserica se înmulțește! (R. & M. V. – Asia Centrală)

Un alt motiv pentru care lucrătorii APME au rămas pe câmpul de misiune a fost acela de a-și putea arăta dragostea și compasiunea pentru localnicii încercați în acest timp de criză și de a veni în ajutorul lor. În localități din Africa, unde oamenii nu au avut cum și de unde să-și facă provizii, condiția în care trăiesc mulți dintre ei este de-a dreptul cutremurătoare. Iată doar o mărturie:

„De curând am vizitat o familie creștină refugiată din Burkina Faso, țara vecină, unde creștinii sunt foarte persecutați de islamiști. I-am întrebat ce au de mâncare și mi-au arătat niște mămăligă de ieri pe care au înmuiat-o în apă. Nu aveau nimic altceva de mâncare în cortul în care locuiesc.

O colegă a fost în cartierul unde avem centrul pentru copii cu dizabilități și a văzut o mamă cu copilul urcați în copacul plin de spini și culegând frunze. Când i-a întrebat ce fac, i-au spus că nu mai au nimic de mâncare, iar fiertura de frunze amare le va potoli foamea pentru o vreme.” (B. & B. A. – Sahel, Africa)

Domnul ne-a chemat să Îi slujim și să împlinim mandatul Său indiferent de circumstanțele în care ne găsim la un moment dat. Așadar misiunea continuă și progresul Evangheliei nu poate fi oprit de nimic. Misiunea continuă atât în vremea în care lumea se bucură de pace și de prosperitate, cât și atunci când în lume bântuie coronavirusul. Misiunea continuă deoarece atât noi cât și misionarii contăm pe dragostea supranaturală a Domnului Isus Hristos. Continuă deoarece contăm și pe dragostea, pe rugăciunile și pe susținerea dumneavoastră.

„Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39)

Cluj-Napoca, aprilie 2020

About Ghiță Rițișan 25 Articles
Este unul dintre membrii fondatori ai Agenției Penticostale de Misiune Externă, iar din 2008 este președintele organizației. A slujit timp de 17 ani în Dobrogea ca pastor, dar și în proiecte regionale de plantare de biserici. Este fondatorul și președintele Centrului Român de Studii Transculturale din Agigea (Constanța). Este vicepreședinte al PEM (Pentecostal European Mission) și membru în Comitetele Mondiale Penticostale de Misiune (WAGFMC/WPF-MC). Este căsătorit cu Irina, au împreună două fete căsătorite, Irisa și Lea și un nepot. Locuiesc la Cluj-Napoca și sunt implicați în Biserica Penticostală Filadelfia.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*