Florin și Alina Popa, împreună cu fetițele lor, Eunice și Elisa, sunt membri în Biserica Eclesia din Cluj-Napoca, iar din octombrie 2018 slujesc ca misionari în Madagascar. I-am rugat să ne împărtășească despre modul în care Dumnezeu i-a călăuzit spre acest teritoriu de misiune și cum răspund nevoilor imense de acolo.
Prezentați pe scurt familia voastră.
Noi suntem familia Popa Florin și Alina. Amândoi ne-am născut și am crescut în familii de credincioși evanghelici. Alina s-a născut în Cluj-Napoca într-o familie de credincioși baptiști, iar Florin în Aiud într-o familie de credincioși penticostali. După absolvirea liceului, eu, Florin am plecat la Cluj Napoca la facultate. Am cunoscut-o pe Alina, iar ceea ce ne-a apropiat unul de altul a fost dorința de a-L sluji pe Domnul toată viața noastră prin moduri care să aibă ecou în veșnicie, care să rămână chiar și după ce viața noastră se va încheia pe acest pământ. Suntem căsătoriți din 2010, iar Dumnezeu ne-a binecuvântat cu două fetițe minunate – Eunice de 6 ani și jumătate, Elisa de 3 ani și jumătate și al treilea copilaș care urmează să se nască în primăvara anului 2020.
Eu, Florin, îmi amintesc cum la vârsta de 9 – 10 ani am învățat pe de rost versetele din Matei 9:37-38 și încă de la acea vârstă fragedă am început să mă rog ca Dumnezeu să scoată lucrători la secerișul Său. Încă din timpul facultății am început să lucrez ca agent de vânzări, iar apoi, imediat după căsătorie ca consultant imobiliar la o prestigioasă agenție imobiliară.
Care a fost parcursul vostru, din momentul primirii chemării, până când ați ajuns efectiv pe câmpul de misiune?
Îmi aduc aminte cum în anul 2012, când aveam o carieră în plină dezvoltare în domeniul imobiliarelor, Duhul Domnului îmi vorbea mereu spunându-mi:
„Florin, ce faci tu aici? Parcă tu te rugai ca Dumnezeu să scoată lucrători la secerișul Lui’’. În toamna lui 2012 a avut loc o primă etapă de abandonare în mâna Domnului a vieții mele și a familiei mele. I-am spus Domnului: „Doamne, dacă mă vrei aproape de domeniul misiunii, deschide-mi o ușă’’. Din martie 2013 s-a deschis ușa și am început să lucrez ca secretar la Agenția Penticostală de Misiune Externă.
În 2017, fratele Gheorghe Rițișan, președintele APME, și George Găvruș, director executiv APME la acea dată, m-au provocat să mă gândesc la misiune pe termen lung. Îmi amintesc cum în acea zi, am plecat acasă entuziasmat pe de o parte și pe de altă parte cu multe gânduri vârtej în mintea mea. Am vorbit imediat cu Alina despre ideea de a ne muta în altă țară ca misionari pe termen lung, iar soția mea mi-a răspuns: „Hai să ne luăm un timp de post și rugăciune în care să ascultăm vocea Lui și dacă este voia Lui, Domnul ne va arăta calea pe care trebuie să o urmăm’’. Am stabilit împreună o lună de zile, iar la finalul acestei perioade știam cu certitudine că „nu trebuie să ne întoarcem spre Egipt…’’ (asemenea poporului Israel în fața cuceririi țării promise) și de asemenea știam că trebuie să venim în Madagascar. Confirmarea țării Madagascar a venit în urma unei vizite pe care am primit-o acasă la noi, din partea familiei Șaitiș, misionari în Madagascar din 2013.
Prezentați țara în care slujiți și oamenii de acolo.
Madagascar este a patra insulă ca mărime din lume, situată în sud-estul continentului african, în oceanul Indian. Cu o suprafață de 2,5 ori mai mare decât a României și o populație de aproximativ 27 milioane locuitori, Madagascar este una dintre cele mai sărace țări ale lumii – aproximativ 75% din populație trăind sub limita subzistenței.
În principal, oamenii se îndeletnicesc cu agricultura, creșterea animalelor, mici meștesuguri precum olăritul, confecționarea anumitor obiecte din hârtie, lemn, aluminiu, pietre. Toți încearcă să vândă câte ceva pentru a obține bani, iar cerșetoria există, dar nu face parte din cultura malgașă pură. 18 triburi sunt recunoscute de către guvern, dar organizațiile care se ocupă cu studierea grupurilor etnice neevanghelizate din lume oferă o altă informație – 40 de grupuri etnice din care 10 sunt puțin atinse cu Evanghelia. Aproximativ 7% din populație este sub dominația islamului, 47% animistă și aproximativ 47% din populație este creștină. Totuși se remarcă un puternic sincretism religios în rândurile creștinilor care au mare nevoie de creștere și statornicie spirituală.
Care a fost impactul pe care l-a avut asupra voastră mutarea într-o cultură și țară străină?
Chiar dacă am mai fost în Madagascar în februarie 2018, când ne-am întors aici în octombrie 2018 pe termen lung, am fost din nou frapați de sărăcia acestor oameni. Sunt foarte multe diferențe în cultură, gândire, modul de a vedea viața, până și denumirea culorilor ne miră uneori foarte tare. De exemplu, am întrebat mai mulți malgași câte culori are curcubeul, iar ei ne-au răspuns că sunt patru culori în curcubeu, nu șapte câte vedem noi ca europeni. Ne-am adaptat bine la viața de aici, dar sunt unele momente când ne simțim vulnerabili și străini, iar cel mai mult ne lipsește părtășia cu frații și prietenii noștri din Biserica Eclesia.
În ceea ce privește creșterea copiilor, vedem avantaje și dezavantaje. Este dificil pentru că nu suntem aproape de prietenii lor din România, valabil și pentru noi ca adulți, dar astfel avem oportunitatea să ne facem prieteni noi. Școala este mult mai scumpă decât în România, dar vedem cum Dumnezeu ne ajută în fiecare lună. Eunice studiază în limba franceză pe care o învață tot mai bine, dar care nefiind limba noastră din naștere face ca totul să fie mai complicat.
Descrieți lucrarea pe care o desfășurați. Care sunt activitățile în care vă implicați și responsabilitățile voastre?
Eu, Alina coordonez proiectul Didasko, prin care susținem 41 de copii la școală. Sunt responsabilă de relațiile cu părinții, școlile, plata profesorilor cu care colaborăm etc. În acest prim an îi susținem cu toate costurile necesare (taxe de înscriere, lunare, îmbrăcăminte, încălțăminte de două ori pe an, program after-school cu profesori plătiți de noi etc). La acest proiect contribuim financiar întreaga echipă de români împreună cu câțiva alți frați care au pe inimă această lucrare, iar Tabita Micu, misionară din Sighișoara, participă și ajută la întâlnirile ce au loc de două ori pe săptămână.
O altă lucrare pe care o coordonez eu este școala biblică pentru copii. În jur de 80-100 de copii vin tot a doua sâmbătă la programul special pregătit pentru ei: lecție biblică, memorarea de versete și diferite activități. Dorim să aprofundăm această lucrare prin formarea unor grupe mai mici în funcție de vârstă, ca să putem avea un impact puternic în viața lor personală.
Puțini oameni știu limba engleză în Madagascar, așa că, văzând această nevoie, la începutul anului 2019 am început un curs de limba engleză pentru copii. Aceștia sunt foarte isteți și interesați de fiecare lecție nouă pe care o facem împreună.
Cum decurge o zi obișnuită? Pentru mine ca mamă, soție și misionară este o provocare dar și o împlinire în același timp. Aproape zilnic facem teme și diferite activități împreună cu fetițele noastre, fac mâncarea necesară zilnic și încerc să investesc timp de calitate în familia mea, iar cu ajutorul Domnului toate celelalte proiecte și lucrări prin care dorim să Îl arătăm pe Dumnezeu oamenilor își găsesc locul și timpul potrivit.
Ne implicăm împreună în unele proiecte de evanghelizare și plantare de biserici, începute de familia Șaitiș în urmă cu câțiva ani. Împreună cu echipele care vin din România, Marea Britanie, Franța, organizăm turnee evanghelistice pe două rute – spre Manakara și spre Morondava – ambele la circa 500 de km depărtare de Antsirabe. Prin organizația misionară Helimission, prin intermediul elicopterului, putem împărtăși Evanghelia în zone foarte izolate. Eu, Florin, mă implic mai mult în proiectele de evanghelizare și plantare de biserici, pentru că acestea implică călătorii lungi și obositoare.
Dumnezeu ne deschide noi oportunități de slujire. Cursul Kairos este o unealtă grozavă pentru mobilizarea bisericii la marele seceriș și mă bucur să fiu unul dintre pionierii aducerii cursului Kairos în Madagascar. Am organizat două cursuri până acum și intenționăm să organizăm câte două cursuri pe an.
Pe de altă parte, Dumnezeu îmi deschide noi uși de colaborare cu pastori malgași locali, de a predica Evanghelia în bisericile lor. Avem o relație foarte bună, ei sunt gata să se implice în lucrare și sunt alături de noi dacă le cerem ajutorul.
Cum lucrează Dumnezeu acolo și în ce fel deschide El uși noi pentru Evanghelie?
În general oamenii sunt deschiși la Evanghelie. Într-unul din turneele de evanghelizare pe care le-am avut spre Morondava, unul dintre bărbați ne-a chemat să intrăm în casa lui și să ne rugăm pentru familia lui. Apoi ne-a spus: „Sunt impresionat. Eu am văzut vazaha (termenul pentru oameni albi) care vin aici în Madagascar doar pentru a ne lua pietrele prețioase și femeile noastre frumoase. Dar voi ați venit să ne spuneți despre dragostea lui Dumnezeu. Dacă trimiteți aici un păstor malgaș, noi o să-l ajutăm să planteze o biserică, cu o casă unde să locuiască….’’ Wow, ce minunat! Ne rugăm ca Domnul să scoată lucrători la secerișul Lui! De asemenea, Dumnezeu lucrează prin eliberări de duhuri necurate și vindecări miraculoase – un copil mut a început să vorbească.
Care este cea mai mare nevoie spirituală pe care ați observat-o în lucrarea voastră? Dar cea mai mare nevoie fizică?
Cea mai mare nevoie spirituală pe care o vedem este cea de creștere și maturizare spirituală, de o trăire bazată pe principii biblice, care are puterea să schimbe realitățile cerești și pământești. Iar cea mai mare nevoie fizică – îmbunătățirea condițiilor de viață a oamenilor în general.
Cum reușiți să mențineți echilibrul între ajutorarea materială și vestirea Evangheliei?
Întotdeauna încercăm să obținem implicarea oamenilor pe care îi ajutăm financiar. Sunt atât de multe nevoi aici încât pur și simplu nu le poți înplini pe toate. Uneori vizităm familii, le ducem câteva kg de orez și le arătăm dragostea lui Isus. Trebuie însă să fim foarte atenți la modul în care dăruim pentru că unii oameni cred că noi fiind vazaha, avem fonduri nelimitate.
Care este nivelul de securitate pe care îl aveți pe câmpul de misiune?
În general securitatea este bună, dar de la o scânteie mică se poate lăsa cu altercații puternice între oameni. Cu aproximativ trei luni înainte să ne mutăm noi aici, casa unde locuim acum a fost spartă de tâlhari chiar cu proprietarii în casă. Să fim sinceri, această întâmplare și-a pus puțin amprenta asupra noastră și încercăm să fim foarte atenți, mai ales că uneori rămâne doar Alina singură acasă. Avem gard înalt de 2m, colac de sârmă ghimpată deasupra, doi câini și doi paznici care ne ajută în ceea ce privește securitatea.
Ce aspect al lucrării pe care o desfășurați vă face cea mai mare plăcere și care este cel mai dificil?
Călătoriile de evanghelizare în vederea plantării de biserici sunt foarte epuizante, dar îmi plac foarte mult pentru că acolo putem avea experiențe cu Dumnezeu pe care nu le avem stând acasă. De asemenea, ne place foarte mult când reușim să ajutăm oamenii, potrivit nevoilor lor și resurselor pe care le avem. Unul dintre cele mai dificile aspecte este când unii oameni pe care îi ajutăm sunt nerecunoscători, au o atitudine sfidătoare și plină de mândrie. Mândria este o atitudine pe care o observăm des în rândul malgașilor creștini și credem că este unul din motivele pentru care oamenii rămân așa de săraci.
Care sunt principalele motive de rugăciune pentru voi ca familie și pentru lucrarea pe care o desfășurați?
Principalele noastre motive de rugăciune sunt:
- Protecție fizică, emoțională și spirituală pentru întreaga familie.
- Dezvoltare sănătoasă a bebelușului și naștere ușoară pentru Alina.
- Trecere înaintea autorităților cu privire la actele copilașului după naștere.
- Înțelepciune în relațiile cu malgașii pentru a identifica cele mai bune moduri de a-i ajuta pe termen lung.
- Eficiență și impact maxim în viețile oamenilor prin călătoriile de evanghelizare din sate, junglă și zone izolate .
- Eficiență în mobilizarea bisericii malgașe la marele seceriș prin Cursul Kairos.
Care este viziunea lucrării voastre pe următorii 5-10 ani?
Ne dorim foarte mult să vedem toate grupurile etnice din Madagascar atinse cu Evanghelia, pastori și lucrători locali trimiși peste tot în țară, dar mai ales ne dorim să-i vedem că merg să misioneze în afară, în insulele din apropierea Madagascarului – de exemplu insulele Comore unde peste 98% din populație este sub jugul islamului. Ne dorim să avem și un centru de misiune unde să pregătim astfel de lucrători transculturali, dar și să organizăm diferite întâlniri regulate sau periodice precum școala biblică pentru copii Vestea Bună, școala biblică pentru adulți, cursuri de engleză, gătit, croitorie și diferite seminarii.
Ce mesaj ați dori să transmiteți cititorilor noștri? Dar candidaților la misiune?
Pentru cititori – Unii oameni ne spun că noi, ca misionari suntem în prima linie de bătălie și într-un fel suntem. Avem nevoie de susținere în rugăciune și susținere financiară constantă pentru a face lucrarea. Însă înainte să se înalțe la cer, Domnul Isus le-a spus ucenicilor că atunci „când se va coborî Duhul Sfânt peste ei’’, Îi vor fi martori „în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului’’. Credem că biserica trebuie să aibă în vedere toate aceste sfere de influență și să își facă bine treaba. Totuși dacă privim cu atenție, vedem că doar un număr mic de oameni pleacă în lumea mare pentru a se dedica misiunii. Înseamnă că ceilalți greșesc rămânând acasă? Cred că nu este nici o problemă dacă rămâi acasă sau mergi la lucru în străinătate, dar avem cu toții o problemă atunci când ne creăm propriul colțișor confortabil și nu mai ieșim din el. Ne înconjurăm de lucruri trecătoare, ne găsim plăcerea în ele și nici nu mai auzim vocea lui Dumnezeu care ne cheamă să ne implicăm în misiunea Lui de transformare a lumii întregi. Indiferent unde vă aflați citind acest interviu, ne rugăm să dați curs ascultării voii lui Dumnezeu și să lucrați pentru Împărăția Lui intrând în prima linie – acasă în Ierusalimul dumneavoastră, puțin mai departe în Iudeea și Samaria sau chiar până la marginile pământului.
Pentru candidați – Te-ai rugat ca Domnul să scoată lucrători la seceriș și El te-a împuternicit pe tine să devii un astfel de lucrător? Sau pur și simplu nu te-ai rugat pentru lucrători dar, dintr-o dată ai înțeles că Domnul îți vorbește să devii un astfel de lucrător… Abandonează-te în brațul Lui, lasă-L să preia controlul, să facă lucruri minunate prin tine, să schimbe popoare. Mult timp m-am frământat – ce voi face, cum voi trăi, din ce bani voi avea grijă de familia mea, unde vor fi educați copiii mei și multe alte întrebări care mi-au trecut prin minte, iar unele încă nu au dispărut… Dar am decis să ascult și să intru în această aventură minunată cu Dumnezeu. Știu că El nu dezamăgește niciodată. Îndrăznește să visezi și fă primul pas prin credință! Dumnezeu îți va deschide pe rând toate ușile care trebuie deschise. Intră în misiunea lui Dumnezeu de transformare a lumii pentru gloria Lui!
Be the first to comment