Evanghelia ajunge la cea mai mare altitudine

Betina s-a născut într-o familie de oameni temători de Dumnezeu, în care a învățat de mică să-L iubească pe Hristos. În copilărie, la vârsta de 11 ani, și-a predat viața Domnului și tot de timpuriu a primit și chemarea la misiune: „Nu-mi amintesc exact momentul primirii chemării din partea Domnului, însă a fost destul de devreme, pentru că acum, privind în urmă, nu îmi aduc aminte ca vreodată să fi vrut să fac altceva. Dintotdeauna visul meu a fost să devin medic misionar și să merg să slujesc acolo unde oamenii nu au auzit niciodată de Isus. Cred că m-au influențat mult în acest sens biografiile misionarilor pe care le-am citit în adolescență”, povestește ea.

În perioada liceului, realizând că studiul medicinei durează mulți ani și fiind mereu conștientă de faptul că timpul e scurt și că atât de mulți oameni trebuie să audă despre Hristos, a hotărât să studieze asistența medicală, care necesita mai puțini ani de studiu. „Asta am și făcut, terminând facultatea în 2015. Faptul că pot să ajut oamenii și pe plan fizic, răspunzând nevoilor lor de sănătate, mă ajută să îndeplinesc o misiune holistică, și în același timp e o metodă bună de a intra în contact cu oamenii și de a deschide uși pentru pătrunderea Evangheliei.”

Din luna martie a anului 2016 slujește în Nepal, o țară din sud-estul Asiei, cu o populație de aproximativ 30 de milioane de locuitori. Economic, se situează printre cele mai sărace țări din lume. Religia este predominant hindusă (85%), iar 12% din populație sunt budiști. Ultimele date statistice indică faptul că biserica crește semnificativ, creștinii totalizând aproximativ 1 milion de oameni.

Pentru că o mare parte din suprafața țării e ocupată de munții Himalaya și sunt multe grupuri etnice neatinse de Evanghelie, care se află în zone înalte, izolate și greu accesibile, echipa din care face parte Betina își axează lucrarea pe grupurile de budiști tibetani care locuiesc în partea de nord-vest a țării. Însă, pentru că este greu de ajuns la ei și străinilor nu le este permis să locuiască în acele zone decât pentru scurte perioade de timp, echipa încearcă între timp să ajungă la budiștii tibetani care provin din acele regiuni, dar locuiesc în capitala Kathmandu.

O principală preocupare a Betinei care se află încă la începutul slujirii, este învățarea limbii nepaleze. În acest sens, frecventează de patru ori pe săptămână cursuri de limbă și pe lângă acestea, e nevoie de mult studiu individual și timp petrecut în conversații cu localnicii.

O altă direcție a lucrării ei, alături de echipă, este organizarea cursului Kairos. „Intitulat Dumnezeu, biserica și lumea, acest curs provoacă creștinii să caute să împlinească viziunea lui Dumnezeu, de a avea urmași ai Lui în fiecare grup etnic de pe pământ. Încercăm să arătăm bisericii nepaleze cât de importantă e pătrunderea Evangheliei în fiecare grup neatins din Nepal și faptul că și ei trebuie să își facă partea în această măreață lucrare care ne-a fost încredințată. Prin susținerea cursului în biserici, colegii biblice și alte organizații creștine, precum și prin munca de traducere a lui în limba nepaleză, dorim să folosim această unealtă cât mai eficient în anii următori”, povestește Betina.

Pe lângă acestea, de curând tânăra misionară a început să se întâlnească cu 4-5 fete nepaleze, într-un grup de părtășie și studiu biblic. „Rugăciunea mea e ca Domnul să mă folosească și în această direcție a ucenicizării, să pot fi de folos prin tot ce am învățat până acum și în același timp să cresc spiritual împreună cu ele. De asemenea, ca echipă, pentru a putea intra în comunitatea de budiști tibetani, ne-am gândit la ceva ce le-ar putea fi de folos și astfel desfășurăm un proiect aici în capitală, numit Talk Time. E un club de conversație pentru studenții care vor să exerseze limba engleză și ne rugăm să fie o platformă bună prin care să ne facem prieteni și să putem să cunoaștem oameni noi, să putem petrece mai apoi mai mult timp cu ei.”

Betina este recunoscătoare Domnului pentru că adaptarea ei la traiul în Nepal nu a fost foarte dificilă. Pe nepalezi îi descrie drept oameni simpli, obișnuiți să trăiască cu puțin, optimiști, foarte ospitalieri, mereu dornici să ajute și să împartă cu ceilalți din ceea ce au. „Cultura e foarte diferită, uneori e greu să gândesc ca ei și nu ca occidentalii. Cred că printre cele mai greu de acceptat diferențe se numără percepția timpului. Pentru ei nu e o problemă dacă întârzie, nu se grăbesc niciodată, pun mai mult accent pe relație, pe eveniment, decât pe timp. Pe lângă familie, pentru că aici în capitală e multă poluare, cel mai mult de acasă îmi lipsește aerul curat, peisajele și traiul de la țară.”

Printre provocările cele mai mari de care a avut parte se numără cea de a găsi un echilibru între cultura românească, cea americană și cea nepaleză, după cum explică chiar ea: „E greu să trec peste principii și obiceiuri românești, e nevoie să mă adaptez la traiul nepalez, să mă identific cu ei și în același timp sunt parte dintr-o echipă de americani. Iar încercarea de a armoniza aceste trei perspective constituie mereu o provocare. Dar cred că cel mai important este să creez legături și punți înspre nepalezi, așa că de cele mai multe ori acest aspect are prioritate în luarea deciziilor. Relația cu echipa internațională a fost mereu pozitivă, sunt oameni deschiși și sunt o mare binecuvântare pentru mine, chiar dacă suntem destul de diferiți.”

Prin diferitele proiecte în care a fost implicată până în prezent, a ajuns să cunoască mulți tineri creștini nepalezi și Betina declară că „mereu e o bucurie să petrec timp cu ei, să îi văd implicați în ucenicizare și evanghelizare. Mă bucur și să observ creșterea bisericii locale. Au viziunea plantării de noi biserici, însă o lipsă pe care am remarcat-o este cea de hrană spirituală mai profundă. Au nevoie de instruire, de mai mult studiu al Scripturii. Cred că cea mai mare nevoie spirituală, ca oriunde pe câmpul de misiune, e puterea Duhului Sfânt. El e Cel care poate schimba inimi. El e Cel care ne întărește. Fără puterea Lui, ne luptăm degeaba. Și am învățat ce diferență e atunci când mă rog mai mult, decât când încerc să fac singură ceva. Și cât de importante sunt rugăciunile celor de acasă. Dumnezeu lucrează atunci când noi ne rugăm. Ușile se deschid, minunile se întâmplă, Evanghelia înaintează. Fără rugăciune, totul e doar zbatere fără rezultat!”

În luna octombrie a anului 2016, Betina a participat la o tabără creștină organizată de OM Nepal, alături de peste 250 de adolescenți din toată țara. A putut să se implice și să îi ajute în domeniul medical și, în același timp, a trăit o săptămână cu ei, ca ei. Acest lucru a învățat-o cum să se raporteze mai bine la cei din jur de acolo, din Nepal. „În tabără am fost puternic marcată de timpul de rugăciune și închinare din fiecare seară. Am aflat că mulți tineri și adolescenți sunt singurii care Îl urmează pe Hristos, provenind din familii budiste sau hinduse. I-am văzut plângând, la 13-14 ani, cum rar am văzut pe cineva plângând. E atât de greu pentru ei să reziste în fața presiunii familiei și a comunității. De multe ori sunt respinși și izolați pentru că au devenit creștini. E nevoie de multă rugăciune pentru ei. Persecuția creștinilor în Nepal adesea vine din partea celor apropiați, a familiei, a societății!”

Vă îndemnăm să mijlociți pentru Betina – pentru putere și înțelepciune în învățarea rapidă a limbii nepaleze, pentru creștere și maturizare constantă în relația cu Domnul. De asemenea, rugați-vă pentru procesul de traducere a cursului Kairos în nepaleză – călăuzire, uși deschise, echipa potrivită. Și nu în ultimul rând, pentru înaintarea proiectelor începute până acum și prezența Domnului în toate activitățile desfășurate!

„Fiecare dintre noi, indiferent unde suntem, avem de îndeplinit o parte din mandatul lui Dumnezeu, din viziunea Lui de a duce Evanghelia până la marginile pământului. Fie că te rogi, că dăruiești, că susții un misionar sau că mergi tu însuți, fă totul cât poți de bine! Dumnezeu a dat ce a avut mai scump pentru noi și merită să-I dăm și noi totul!” este mesajul Betinei pentru cititorii revistei. Iar celor care se pregătesc să plece misionari, le transmite un lucru pe care l-a învățat ea până acum: „îndrăznește să visezi lucruri mari, pentru că Dumnezeu le va îndeplini. Nu Îl subestima niciodată și nu te îngrijora de nimic. El întotdeauna va purta de grijă, dacă noi alegem să spunem Sunt aici, stau la dispoziția Ta!”

About Lea Mocan 6 Articles
Lea Mocan este redactor și traducător al revistei Noi Frontiere.

Be the first to comment

Leave a Reply