Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit și a plecat la Tesalonic. Crescens s-a dus în Galatia, Tit în Dalmația. Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu și adu-l cu tine… (2 Timotei 4:10, 11)
Trecuseră doar vreo 6-7 ani de când numele lui Dima apărea pe o listă specială, cea a colaboratorilor apropiați ai lui Pavel (Coloseni 4:14; Filimon 24). Prezența lui în echipa apostolului, în diferite locuri de slujire și nominalizarea lui, arată că a fost chemat de Dumnezeu la misiune și chiar folosit de El pentru un anumit număr de ani. Acum, numele lui era pe o altă listă, cea a lașilor, a celor care l-au abandonat pe bătrânul predicator într-un moment când avea nevoie de prieteni mai mult ca oricând! Persecuțiile lui Nero erau tot mai intense și era doar o chestiune de timp – clipa plecării mele este aproape – până când tiranul împărat avea să ajungă și la Pavel. Poate de aceea mai auzim încă, reverberând, chiar și după 2000 de ani, strigătul îndurerat adresat lui Timotei: „Caută de vino curând la mine!” Dima – și nu numai el – îl părăsise!
Interesant este faptul că deși Epistola a doua către Timotei relevă într-un mod evident climatul de prigoană în care slujeau atunci urmașii lui Hristos, Pavel subliniază limpede că nu persecuția este cea care l-a făcut pe Dima să abandoneze chemarea și echipa de slujire, ci dragostea pentru lume. Lumea de acum este cea care l-a sedus până la urmă.
Lumea de acum pentru care a optat Dima nu înseamnă neapărat însușirea unui stil de viață păcătos, nu înseamnă neapărat destrăbălare. Înseamnă alegerea acum-ului în detrimentul zilei aceleia! Înseamnă a căuta să te bucuri acum de viață, pentru că pare prea îndepărtată și prea nesigură cununa. Lumea de acum, pe care a ales-o Dima, putea să însemne pur și simplu o viață mai tihnită și mai sigură, poate chiar întemeierea unei familii! Cei mai mulți creștini au trăit și trăiesc astfel de vieți și nu se poate spune despre ei că ar fi îmbrățișat lumea de acum. Cu Dima însă lucrurile stăteau altfel! El era un ostaș al lui Hristos care s-a înscris în armata Lui și care nu mai avea dreptul să se încurce cu treburile vieții. Plecarea lui din echipă nu a fost doar o mică resetare a direcției în viață. A fost o dezertare! Dima nu l-a părăsit doar pe Pavel, ci în primul rând pe Cel care l-a înscris la oaste!
Problema alegerii între lumea de acum și veacul viitor (sau Împărăția gata să se arate și pentru care Pavel suferea) nu a fost doar a lui Dima. Lista celor care au preferat acum-ul nu se rezumă doar la el. Toți tovarășii de slujire ai lui Pavel, inclusiv Timotei, au avut de ales între lumea de acum și ziua aceea! Slujitori la care Pavel nu s-a așteptat, precum Figel, Ermogen (1:15), posibil Crescens și chiar Tit l-au părăsit surprinzător și ei (4:10). De două ori (1:15 și 4:16) Pavel declară că practic toți colaboratorii lui din Asia l-au abandonat. Singurii care i-au rămas alături au fost Onisifor și Luca (1:16 și 4:11).
Iată de ce, chiar dacă sunt mulți factori care pot pune la grea încercare chemarea noastră în slujire (epuizarea, frica, lipsa încrederii, eșecul, mândria, dezamăgirea, lipsa resurselor sau singurătatea), Pavel ne atenționează că poate cel mai perfid dintre ei este lumea de acum.
Alegerea lumii de acum nu înseamnă neapărat abandonarea bisericii, plonjarea în spațiul păcătos al lumii sau părtășia necondiționată cu păgânii. Înseamnă, înainte de toate, alegerea acum-ului! Așadar, dacă Domnul te-a chemat la misiune, sau la orice alt tip de slujire care îți cere să te jertfești și să dai totul pentru El nu abandona, oricât ar fi de greu! Nu alege viața mai lejeră și confortabilă de acum, în dauna vieții viitoare! Apostolia, pastorația sau predicarea Evangheliei nu sunt niște meserii la care poți renunța oricând pentru a te apuca de altceva. Ele sunt vocații divine. Și dacă Domnul este Cel care a făcut chemarea în slujbă, părăsirea ei nu este doar o simplă reprofilare profesională, un alt contract de muncă, ci este o dezertare.
Nu pot să nu mă gândesc la zeci de tineri pe care i-am intervievat în ultimii ani, care m-au convins că Domnul i-a chemat la misiune, care m-au uimit cu povestea chemării lor, care s-au pregătit misiologic, unii dintre ei chiar au slujit un număr de ani și totuși acum s-au întors la o viață tihnită și fără griji, în timp ce milioane de oameni pier în fiecare an fără să fi avut șansa de a auzi Evanghelia… Nu pot să nu mă gândesc la nenumărați tineri care au absolvit în ultimul sfert de veac institutele biblice din țară, care au fost susținuți de biserici să se echipeze teologic, care ne-au spus că Domnul i-a chemat la pastorație, dar care acum fac cu totul altceva, în timp ce sute de comunități din țară caută păstori să le slujească…
…Scrisoarea lui Pavel către Timotei e tristă, dar și plină de speranță! În timp ce unii pleacă de pe câmpul de misiune din dragoste pentru lumea de acum, alții revin în lucrarea grea de slujire pentru că mai cred în ziua aceea când se vor distribui cununile celor care au luptat lupta cea bună și au isprăvit alergarea (4:7-8). În vremea în care Pavel scria despre dezertarea lui Dima, trecuseră vreo 15 ani de când un alt colaborator, Ioan Marcu, îl părăsise pe apostol chiar în mijlocul unui turneu misionar dificil. Acum însă Marcu apare din nou pe listă. Nu pe lista celor care pleacă, ci a celor care revin în lucrare. A celor care, în ciuda unei slăbiciuni de moment, au înțeles că ziua aceea, că viața viitoare, că Împărăția sunt mai prețioase decât lumea de acum.
Așa că îi așteptăm pe toți Ioan Marcu să revină. Îi așteptăm pentru că există sute de biserici în țară care se roagă pentru a avea un slujitor. Pentru că sunt mii de localități fără biserici unde să se proclame Evanghelia curată a Domnului Isus Hristos. Pentru că există sute de milioane de oameni care nu au auzit niciodată mesajul împăcării.
Martie 2017
Be the first to comment