Berki

Salt al credinței

„Ce s-a întâmplat cu tine?”

Mama lui Berki Banko se uita la fiul ei epuizat și plin de sânge. Doar ce reușise să se întoarcă acasă după ce aproape murise în pustiul etiopian. Pentru mama lui, Berki era încă pierdut. Alegerile făcute de el au adus rușine asupra familiei lor și ea era într-o stare disperată.

„Berki, ai supt la pieptul meu când erai mic”, afirmă ea strângând sânul stâng cu o mână îmbătrânită. „Trupul meu și pieptul meu ți-au dat lapte – ți-au dat viață. Cum poți să-ți întorci spatele față de noi acum?”

La vârsta de 19 de ani, a venit și a trecut momentul în care Berki trebuia să efectueze ritualul pentru a deveni bărbat. Printre etnicii hamer din sud-vestul Etiopiei, acest lucru înseamnă săritul peste tauri. Toți sătenii se adună. Femeile, cu spatele descoperite, strigă și suflă din coarne, provocându-i pe băieți să le lovească cu nuiele de mesteacăn. Cicatricile permanente devin un simbol al devoțiunii – însă unele femei chiar au murit în urma bătăilor, afirmă Berki.

Apoi, fiecare băiat aleargă dezbrăcat către un șir de tauri aliniați unul lângă altul. Propulsându-se, aleargă pe spatele lor. În cazul în care cade, el trebuie să îndure rușinea în fața tuturor celorlalți, până are ocazia să încerce din nou. Dacă reușește să treacă peste toți taurii, se alătură frăției de bărbați care au îndeplinit isprava. Are dreptul să revendice o soție (sau mai multe), să devină tată și să dețină turme de animale.

Devenit creștin de curând, Berki avea oroare la gândul că trebuie să sară. El își amintea sunetele produse de clopoțeii legați în jurul coapselor femeilor care dansau. Zilele de ospăț și de băut bere de sorg. Mirosul balegii cu care erau frecați taurii pe spate, pentru a face săritura mai provocatoare. Jertfele de capre. Cel mai rău, își amintea spatele însângerate ale femeilor, care cântau: „Am fost bătută puțin. Bate-mă mai mult!”

Această ceremonie este plină de lucruri care nu-i sunt pe plac Domnului, se gândea el.

Știa și ce înseamnă să refuzi. Mama lui n-ar putea suporta umilința.

„Dacă sari, vei fi acceptat”, i-a spus ea. „Dacă refuzi, nu mai faci parte dintre noi. Nu aduce rușine asupra familiei!”

„Nu pot”, a răspuns el. „Poți să mă omori. Nu voi sări!”

Lacrimile înțepau ochii lui Berki, în timp ce el se îndepărta de familia, satul și cultura lui. El tânjea ca și ei să găsească ce a găsit el.

„Dacă nu mori tu”, i-a spus mama lui, „eu voi muri!”

Schimbare de direcție

Berki și-a amintit atunci că familia lui spirituală se întinde dincolo de granițele satului său, Dembayti. Și-a amintit de prima dată când a văzut o biserică. A mers pe jos 4 kilometri din Dembayti să vândă lapte în satul Turmi din apropiere.

„Ce este locul acesta?”, a întrebat el atunci.

„Aceasta este casa lui Dumnezeu și a copiilor lui”, i-a spus un bărbat. Când Berki s-a întors acasă, le-a spus prietenilor lui: „Am văzut casa lui Dumnezeu. Nu L-am văzut pe Dumnezeu, dar i-am văzut pe copiii lui.” Începând cu ziua aceea, Berki a vrut să-L vadă pe Dumnezeu Însuși.

Berki fusese un copil fragil. Tatăl lui a spus că era prea slab pentru a avea grijă de vite, așa că în schimb l-a trimis în Turmi când avea în jur de 16 ani, să meargă la școală. Acolo, Berki a întâlnit un evanghelist etiopian, pe nume Segui, care i-a vorbit despre Isus. După câteva săptămâni a devenit creștin.

Mai târziu, când misionari cu pielea albă au sosit în Dembayti cu Biblii în limba amharică (limba națională oficială a Etiopiei), Berki a slujit ca traducător al lor, întrucât mulți dintre oamenii lui vorbeau doar hamer. Însă puțini oameni s-au convertit la creștinism în urma lucrării misionarilor. Oamenii din cele nouă triburi și limbi din valea râului Omo, din sudul Etiopiei, nu puteau înțelege de ce misionarii insistau ca ei să-și abandoneze cultura tradițională și modul tradițional de a se îmbrăca.

Când Berki le-a spus celor din familie despre noua sa credință, tatăl lui a respins această noțiune, ca făcând parte din educația pe care a primit-o, până în momentul în care Berki a refuzat să mai mănânce caprele sacrificate în cadrul ceremoniilor religioase tradiționale. Atunci, părinții au încetat să-l mai susțină financiar. Când misionarii descurajați s-au întors la Jinka – cam la distanță de două ore cu mașina – Berki a mers cu ei din dorința de a-L urma pe Dumnezeu și de a-și continua studiile.

Dispunând de puțini bani, Berki a închiriat o cameră în complexul unei biserici. Adesea nu avea suficientă mâncare, astfel că s-a îmbolnăvit de ulcer la stomac. Timp de patru luni, Berki s-a rugat ca Domnul să-l vindece.

Într-o seară, stătea întins în pat și stomacul îi ardea. Berki încă nu e sigur dacă ceea ce a văzut în continuare a fost un vis sau o vedenie. A văzut un bărbat care a intrat în camera lui, ținând o lanternă imensă în direcția ochilor lui. Berki l-a implorat pe bărbat să-i scape trupul de durere. Apoi și-a imaginat cum bărbatul își punea mănuși, ținând lanterna stabil și tăind în trupul lui. Berki vizualiza cum inima îi bate prin pieptul deschis. După ce bărbatul a tras și a smucit și a spălat zona infectată, a închis incizia și Berki a adormit.

A doua zi dimineață, durerea lui Berki dispăruse. Plângea în timp ce le spunea prietenilor lui:

„Dumnezeu – sau cineva – m-a vindecat! Trupul meu este complet normal și nu mai am dureri deloc.”

Își amintește că a găsit atunci o bucată de hârtie și a scris: „Părinții și frații mei nu m-au putut ajuta, dar ce pot să spun? Tu, Doamne, m-ai ajutat.”

Aceasta nu a fost ultima dată când i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru că i-a scăpat viața.

Pustietate

„Sari peste tauri! Căsătorește-te cu cineva! Trăiește cu noi!”

Berki a terminat liceul, a părăsit Jinka și s-a întors în regiunea sa de baștină pentru a preda la școală. Familia lui a stăruit cu îndârjire să facă inițierea. Dar el nici nu lua în considerare acest lucru.

După opt luni în care a predat la școală și a avut parte de tensiuni în cadrul familiei, Berki a simțit un imbold puternic: Părăsește acest loc de muncă și du-te la Dimeka!

„Cine ești?”, a întrebat el. „Ce vrei să fac?”

Fiind convins că directiva vine din partea lui Dumnezeu, Berki și-a împachetat lucrurile a doua zi dis-de-dimineață și s-a mutat la Dimeka, un oraș aflat la circa 27 de kilometri spre nord.

De cum a ajuns, a mers la o biserică și s-a rugat: „Dumnezeule, care este voia Ta pentru mine?”

Berki a decis să-L slujească cu normă întreagă pe Domnul. Nu știa unde se va întâmpla acest lucru, dar știa că dorește să-și dedice viața lucrării lui Dumnezeu. La scurt timp după aceea, a primit o scrisoare de la biroul regional al denominației etiopiene Kale Heywet (Cuvântul Vieții, cea mai mare denominație evanghelică din Etiopia) prin care i se oferea o slujbă în orașul Alduba. El a acceptat.

Berki a slujit acolo timp de un an, până când membrii familiei au stăruit din nou ca el să se întoarcă în Dembayti și să sară peste tauri.

„Trebuie să alegi una dintre cele două variante”, i-au spus ei. „Dacă sari, vei fi parte din familie și vei trăi cu noi în mod pașnic. Dacă refuzi, nu mai faci parte din familie și te vom ucide.”

„Nu știți că sunt evanghelist?”, a replicat el. „Nu voi face niciodată acest lucru.”

Părinții lui Berki însă au vorbit serios. S-au consultat cu mai mulți vraci pentru a complota o modalitate de a-l ucide. Spre surprinderea lor, toți le-au spus să nu se atingă de Berki.

„Cineva i-a dat cea mai înaltă poziție”, i-a sfătuit unui dintre vraci. „Nu vă atingeți de el. Este ca și cum ar fi întâiul născut, deși este cel de-al treilea născut. Puterile noastre nu fac față împotriva lui.”

O expediție periculoasă

Berki s-a întors acasă în Dembayti în vizită. Spre surprinderea lui, familia l-a primit cu multă căldură. El se întreba dacă nu cumva inimile lor s-au înmuiat față de el. Chiar și fratele lui, Gadi, părea că a lăsat deoparte diferențele dintre ei.

„Frate, vrei să mergi cu mine să culegem miere?”, a întrebat el. Lui Berki îi plăcuse dintotdeauna să adune și să mănânce miere. Sigur că vrea să meargă.

Cei doi au pornit înainte de ora 6 în dimineața următoare, umblând pe jos departe de casă, în căldura zilei. Treisprezece ore mai târziu, pe Berki îl dureau picioarele. Praful îi acoperea picioarele, iar limba i se lipea de cerul gurii.

„Când ajungem la locul de unde culegem mierea?”, a întrebat el. „Începe să se întunece.”

„Ne-am rătăcit”, a replicat Gadi. „Nu știu drumul.”

Berki tânjea să fie acasă. În timp ce soarele portocaliu se topea la orizont, Gadi și Berki au intrat într-o vale pentru a căuta adăpost la umbră. Gadi i-a spus fratelui mai mic să se odihnească, în timp ce el mai merge puțin pe jos pentru a vedea pe unde sunt.

Ceea ce Berki nu știa era faptul că membrii familiei lui i-au spus fratelui lui să-l ucidă.

Acum, pușca AK-46 agățată de umărul lui Gadi devenea tot mai grea cu fiecare pas și el era în agonie. Ar trebui doar să-l lase pe Berki singur și să le spună celor din familie că leii și hienele din apropiere l-au ucis? Sau ar trebui să termine acum treaba?

Întunericul era tot mai aproape și Gadi a luat decizia. În timp ce o ploaie deasă a început să cadă, Berki a realizat că fratele lui l-a părăsit. A urcat de jos din vale pentru a vedea dacă nu recunoaște vreun reper. Nimic. A strigat în zadar după mama lui.

Fulgerele bubuiau în jurul lui. Înspăimântat, s-a așezat jos în noroi și a început să plângă. Apoi și-a ridicat mâinile către cer.

Dumnezeule, doar Tu mă poți ajuta. Este târziu și sunt departe de casă. Doamne, ia-mă acum! Este mai bine ca Tu să-mi iei viața decât să fiu mâncat de animalele sălbatice.

Încercând să se ridice din nou în picioare, Berki a realizat că piciorul lui drept era înghițit de un râu de nisip și noroi, ca de beton. Indiferent cât de tare se smucea, nu se putea mișca.

Izbăvit

Blocat în noroi și epuizat, Berki L-a implorat pe Dumnezeu:

Doamne, dacă Tu nu mă iei, ajută-mă să dorm. Nu vreau să fiu treaz dacă animalele sălbatice mă atacă.

În scurt timp, a fost biruit de somn. Când a simțit căldura soarelui pe față, și-a deschis ochii și a realizat că a dormit toată noaptea.

Slavă Domnului! Am dormit ca la mine acasă, în patul meu, s-a gândit el. Cuvintele mele nu pot exprima bucuria pe care o simt. Noaptea mea s-a transformat în zi.

Încă înțepenit pe loc, Berki se lupta să se elibereze. În timp ce el își aduna toate puterile pentru a se ridica în picioare, o piatră mare i-a despicat genunchiul. Aplecându-se să examineze rana de la genunchi, a privit la noroiul din jurul său.

Urme de hiene. Pretutindeni. Fiarele ucigașe s-au plimbat în jurul trupului lui adormit toată noaptea, dar nu l-au atacat.

Berki s-a urcat până pe vârful unui munte din apropiere și a murmurat o rugăciune plină de recunoștință.

Tu m-ai salvat! De acum înainte îți voi sluji Ție, mai presus de orice altceva, a făgăduit el. Este mai bine să mă aflu la intrarea în casa ta, decât în compania propriei familii. Tu, Doamne, ești mai presus de orice. Însemni mai mult pentru mine decât părinții mei. Mai mult decât rudele mele. Mai mult decât frații și surorile mele.

Cu puterile reînnoite, Berki a început lunga călătorie înapoi acasă. Spre consternarea mamei sale, el a sosit acasă înaintea fratelui său. „Ce s-a întâmplat cu tine? Dar cu fratele tău mai mare?”

Nemaiștiind ce să facă, a jurat că ea însăși va muri dacă Berki trăiește.

Acestea se întâmplau cu circa un deceniu în urmă. Familia lui Berki a refuzat să-l accepte ca ființă umană, pentru că nu a sărit peste ta-uri. El s-a stabilit în satul Turmi din apropiere, s-a căsătorit și a avut un fiu.

„Știu că Dumnezeu m-a chemat pentru scopurile Lui”, afirmă el. „El m-a scos din familia mea și m-a salvat de orice rău datorită marii Lui iubiri.”

Amândoi părinții lui Berki au murit între timp – mama lui de curând, de cancer la sânul stâng.

Având impact asupra oamenilor

În urmă cu doi ani, un lider al denominației etiopiene Kale Heywet din districtul Hamer l-a recrutat pe Berki să participe la un curs, unde a învățat să le spună oamenilor istorisiri din Biblie.

În prezent, lucrând cu normă întreagă ca evanghelist, Berki se îmbracă în veșminte tradiționale și merge cu bicicleta în satele învecinate pentru a le spune localnicilor istorisiri din Biblie. În mod obișnuit, poartă discuții de la om la om, pentru a păstra tensiunile culturale la nivel minim. Dar oamenii îl primesc cu bucurie. El este unul dintre ei.

Mai mult decât atât, își crește barba, lucru care îi conferă mai multă credibilitate având în vedere statura lui mică. „A fi bărbierit în cultura hamer înseamnă a fi copil”, afirmă el.

Berki îi vizitează în continuare pe cei din familia lui, le duce cafea și le spune istorisiri din Biblie. Ei îl ascultă, dar încă o resping pe soția lui, Terefra și pe unicul lor fiu. „Până nu sare, căsătoria unui om este nelegitimă, la fel și copiii lui”, susțin în continuare frații lui.

Cu toate acestea, el nu-și pierde speranța, bazându-se pe viețile schimbate pe care le vede în jurul său.

„Eu sunt un bărbat slab, dar Dumnezeu este un Dumnezeu mare. El lucrează prin mine. Înainte, mulți refuzau să asculte ce zice Biblia. Din momentul în care oamenii L-au văzut pe Dumnezeu la lucru în viața mea și din momentul în care au auzit istorisiri din Biblie în propria lor limbă, hamer, ei își doresc să afle mai multe despre Isus.”

Foto: Esther Havens