Darul lui Dumnezeu

… dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu…

Ioan 4:10

S-a intrat de ceva timp în febra cumpărăturilor. Comercianții profită din plin de apetitul crescut al oamenilor pentru cheltuieli și își amplifică și diversifică oferta până la cote de neimaginat. Dacă în urmă cu câțiva ani, această psihoză a cumpărăturilor se limita la o perioadă de două-trei săptămâni, dinaintea sărbătorii nașterii Domnului, acum sezonul cumpărăturilor începe încă din toamnă. 

În fiecare an cineva, cumva, undeva, fură startul Crăciunului. Nu mică mi-a fost mirarea să văd, aflându-mă la începutul lunii noiembrie în Asia, într-o țară majoritar budistă, că acolo startul cumpărăturilor de Crăciun se dăduse deja. 

Noi, creștinii, știm de multă vreme că toate aceste obiceiuri au prea puțin de-a face cu sărbătoarea nașterii Domnului. Dar, trăind într-o cultură mercantilă, suntem și noi agasați și marcați de spiritul ei. Ofertele din magazine ne fac și nouă cu ochiul. Pliantele ajung și în cutia noastră poștală. Reclamele se strecoară la foc automat și pe ecranul  telefoanelor noastre mobile sau în computerele noastre. E aproape cu neputință să nu cheltuim și noi, în aceste zile, pe cadouri.

Nu știu când și cum s-au împământenit aceste obiceiuri în spațiul așa-zis creștin și nici care a fost sursa lor inițială. Dacă sursa lor a fost Biblia, înclin să cred că ele au fost inspirate mai degrabă de darul magilor făcut pruncului Isus, decât de darul lui Dumnezeu oferit omenirii în persoana Fiului Său.

Tocmai de aceea vă propun ca în aceste zile să reflectăm mai mult asupra darului lui Dumnezeu. Pentru că în esență, sărbătoarea nașterii Domnului (sau Crăciunul cum ne este mai ușor să spunem) nu este despre ce daruri primim și de la cine. Despre ce daruri oferim și cui. Ea este despre darul lui Dumnezeu, Isus Hristos. 

Cu siguranță că dacă vom face așa, sărbătoarea nașterii Domnului din acest an va arăta diferit de toate celelalte, din toți ceilalți ani. 

Înainte de toate, darul lui Dumnezeu nu a avut de-a face cu o nevoie fizică sau emoțională a noastră. Oferindu-ne darul, scopul lui Dumnezeu nu a fost acela de a ne induce o stare de euforie efemeră. Darul Lui a răspuns celei mai profunde și mai acute nevoi ale noastre. Nevoia de iertare. Nevoia de împăcare cu Creatorul nostru. Darul Lui ne-a strămutat din împărăția negurii și a morții, în cea a luminii și vieții veșnice. 

„…darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos.” Romani 6:23

Cunoașterea acestui adevăr, despre darul lui Dumnezeu, cere umblarea noastră necurmată în sfințenie și lumină.

Mai apoi este foarte important să știm că darul lui Dumnezeu nu a fost un chilipir. Nu a fost o chinezărie ieftină, cumpărată cu ceva mărunțiș rămas prin buzunare. Nu a fost achiziționat la reducerile de Black Friday. 

Generos, ca întotdeauna, Dumnezeu nu s-a zgârcit oferindu-ne un produs outlet, ci ne-a dat ceea ce era cel mai de preț în Univers, pe Fiul Său. Isus Hristos a fost cel mai valoros și mai de preț dar care putea fi oferit vreodată omenirii. 

„Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare.” 2 Corinteni 9:15

„Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire […] ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.” 1 Petru 1:18-19

Cunoașterea acestui adevăr, despre darul lui Dumnezeu, cere gratitudinea noastră veșnică față de Mielul care s-a jertfit.

Darul lui Dumnezeu, mai apoi, nu a fost unul discreționar. Nu a fost acordat pe bază de simpatii sau slăbiciuni. Nu a fost oferit în ideea de reciprocitate. 

Darul Lui a venit din cel mai profund și mai adânc izvor de dragoste, care este inima lui Dumnezeu, deplin dezinteresat, pentru cei mai năpăstuiți dintre năpăstuiții de pe pământ. Nu întâmplător cei care au aflat primii de darul Lui au fost printre cei mai simpli și umili oameni: păstorii de pe câmpiile Betleemului.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu…” Ioan 3:16

Cunoașterea acestui adevăr, despre darul lui Dumnezeu, cere iubirea noastră profundă și necondiționată pentru El.

În fine, darul lui Dumnezeu, nu își pierde valoarea și strălucirea odată cu trecerea timpului. Nu se uzează. Nu se demodează. Nu devine o povară pentru cel care îl primește. Dimpotrivă, el îl înnobilează pe primitor.

Statutul donatarului se schimbă radical. Devine un fel de principe al lui Dumnezeu. Nu întâmplător, apostolul Petru, adresându-se celor care au intrat în comunitatea sfinților le spune: 

„Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt…” 1 Petru 2:9 

„Cei ce primesc în toată plinătatea, harul și darul neprihănirii, vor domni în viață prin acel unul singur, care este Hristos.” Romani 5:17

Cunoașterea acestui adevăr, despre darul lui Dumnezeu, cere cea mai profundă și curată venerare a celui Preaînalt.

Dacă am reflecta mai profund la darul lui Dumnezeu făcut omenirii, poate și Crăciunul nostru ar arăta altfel. Poate nu am cădea atât de ușor în ispita de a copia sau împrumuta comportamentul și practicile specifice culturii în care trăim. Poate chiar darurile pe care le facem altora ar fi diferite.

Dacă Dumnezeu a considerat că darul mântuirii este cel mai valoros pe care îl poate face omenirii, poate am îmbrățișa și noi gândul lui Dumnezeu. Poate am cumpăni și noi mai bine atunci când cheltuim pentru daruri pe care să le oferim. 

Un cadou pentru cei dragi, nemântuiți, ar putea fi o Biblie sau o carte cu devoționale de calitate. Un cadou pentru cei mulți, pierduți, din lumea întreagă, ar putea fi susținerea unui misionar care lucrează printre etniile neatinse cu Evanghelia. 

Și dacă tot am celebrat 1 decembrie, și ne-am pozat în costume naționale, arătând cât de mult ne iubim țara, poate un dar cu impact pentru poporul nostru ar fi sprijinirea unui evanghelist care slujește în zonele aride ale țării. Atunci când vom cunoaște cu adevărat darul lui Dumnezeu, Crăciunul nostru va arăta altfel. Chiar și darurile pe care le vom face vor fi diferite.